Editorial

Fără cărbune, fără sobe pe lemne, fără centrale pe gaze

România riscă să se depopuleze și mai mult, dacă nu va gestiona cu pricepere politicile pe care le pregătește Uniunea Europeană. Și sunt mai multe programe care sunt comune tuturor statelor membre, însă cele mai mari probleme se referă la domeniul energetic. Însă nu totul este impus, ci se poate negocia. La fel s-a întâmplat cu termocentralele pe bază de cărbune: însă nu a existat partea de negociere serioasă. Politica energetică generală sau Pactul Verde sau Green Deal, cum este cunoscut, reglementează pașii care trebuie făcuți pentru ca până în 2050 să fie emisii zero pe teritoriul UE. O aberație în ceea ce privește realismul, din punctul multor specialiști. Sigur că nimeni nu spune ce se va întâmpla dacă din statele non-UE, dar vecine cu state UE, vor intra emisii poluante sau din care va fi importată energie din combustibili fosili. Sunt câțiva funcționari inepți în aparatul Comisiei Europene și care, la indicație politică, elaborează Directive care nu prea corespund cu toate elementele din viața de zi cu zi.

De exemplu, România va trebui să renunțe până în 2050 la centralele pe gaze sau la sobele pe lemne și să le înlocuiască treptat. Dar cu ce anume? Uniunea Europeană zice că sobele pe lemne sunt ineficiente din punct de vedere energetic și poluante. În România ponderea surselor regenerabile ar trebui să treacă de 32% până în 2030 și să fie de aproape 35% până în 2050. UE zice că sobele pe lemne vor fi înlocuite cu pompe de căldură, tehnologie clasificată ca fiind regenerabilă.

Comisia Europeană consideră că pompele de căldură sunt esențiale pentru tranziția către o energie curată și pentru atingerea obiectivelor europene de neutralitate a emisiilor de dioxid de carbon până în 2050.

În clădiri, pompele de căldură sunt utilizate pentru încălzire, apă caldă și, în unele cazuri, și pentru răcire. Pompele de căldură nu generează căldură prin arderea de combustibili fosili, ci folosesc căldura disponibilă în mod natural în mediul înconjurător. Ele preiau căldura de la exterior şi o pompează în interior ca să vă încălzească încăperile sau extrag aerul cald din interior şi îl evacuează ca să le răcorească. În loc să producă, căldură, ele extrag și folosesc energia ambiantă (caldă sau rece, din aerul exterior și apele de suprafață sau de canalizare) sau energia geotermală (caldă sau rece, din apele subterane sau subterane). La nivelul UE se discută și despre eliminarea centralelor care folosesc combustibili fosili, lucru care ar afecta direct consumatorii români. Pentru introducerea pompelor de căldură în Europa vor fi alocate fonduri europene.

Frumos, însă, în realitate, lucrurile stau cu totul altfel. Avem peste 2 milioane de români cu pensii foarte mici și peste 1,2 milioane de români cu salariul minim pe economie. Asta ar fi o parte a problemei. Mai este partea în care vorbim despre faptul că în multe sate și chiar orașe ale țării nu au ajuns încă elemente clasice de infrastructură, precum drumuri asfaltate, gaze naturale, energie electrică, iluminat public, apă curentă. Unde mai pui că sunt în zonele rurale multe familii care locuiesc în gospodării vechi de o jumătate de secol sau chiar de un secol, construite cu materiale care nu izolează corespunzător. Sărăcia este atât de mare în unele zone, încă politica în ceea ce privește înlocuirea sobelor pe lemne cu pompe de căldură pare desprinsă din Las Fierbinți, nu din dintr-o realitate concretă.

Citește și:

Mulți români abia fac rost de un lemn căzut în pădure sau din gardul vecinului, dar să implementeze într-o cameră din chirpici, cu pereți din lemn un sistem de încălzire bazat pe pompe de căldură, care presupune și apa curentă, energia electrică și așa mai departe. În unele cazuri soluția aceasta pare chiar o glumă proastă față de românii foarte săraci care locuiesc în mizerie și care abia trec de iarnă cu ajutorul unei sobe pe lemne sau cărbune. Gazul este încă un vis în multe sate și chiar orașe.

Pur și simplu sunt unele state care nu pot adopta peste noapte politicile europene și asta trebuie să susțină politicienii români care vor ajunge la Comisia Europeană sau în Parlamentul European. Încă mai avem bucăți de Ev Mediu în unele sate din țara noastră și greu le vom aduce la civilizație peste numai 30 de ani. În plus, jumătate din teritoriul țării este zonă montană și submontană. Aici este nevoie de lemne pentru încălzire.

O altă treabă dubioasă este și legat de renunțarea la centralele individuale pe gaze naturale. Avem foarte multe comune care abia acum au prins proiecte pentru a avea în premieră conducte de gaze naturale. În 4, 5 ani proiectele se vor concretiza, iar oamenii vor avea posibilitatea să își racordeze gospodăriile la rețeaua de gaze naturale. Nu vor mai cumpăra butelii de gaze naturale și își vor putea introduce, în premieră, centrale individuale pe gaze naturale, să nu mai fie tăiate pădurile. Ei bine, gazul este o energie de tranziție și se va renunța și la acest tip de combustibil până în anul 2050, peste 25 de ani. Care mai este atunci logica să aduci gaze în foarte multe comune, dacă vei anula folosirea gazelor naturale în gospodării până în anul 2050?

La ce bun mai aprobi construirea de grupuri pe gaze naturale, dacă le vei închide în doua decenii și jumătate sau mai repede? Apoi nu toate statele seamănă între ele. Nu au aceleași resurse naturale și nivel de trai. Politica energetică trebuie adaptată de la țară la țară. Politicienii români care vor ajunge în Parlamentul European au ce să facă pentru România, nu să doarmă acolo pe bani europeni. Adică un post de europarlamentar nu ar trebui să fie un fel de răsplată pentru politicienii bogați sau cu influență în partid.

   

Citește și:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *