Într-o țară în care munții ar trebui să fie sanctuare, nu cariere, iar instituțiile de mediu bastioane ale protecției naturii, realitatea din zona Pleșa–Porceni pare desprinsă dintr-un scenariu absurd, dar perfect adaptat la logica românească a interesului privat. Opt firme, cu cifre de afaceri ce ar face invidioși și pe cei din Silicon Valley, au reușit performanța de a transforma o arie naturală protejată într-un poligon de exploatare industrială, cu binecuvântarea tuturor celor care, teoretic, ar trebui să spună „nu”. Dar în România, „nu” e un cuvânt care se pronunță doar când nu e nimeni cu bani prin preajmă.
Munții au fost feliați cu o precizie chirurgicală, nu de geologi, ci de afaceriști. Două obști locale, înțelepte și profund conectate la pulsul dividendelor, au votat scoateri din fondul forestier ca și cum ar împărți colaci la hramul satului. Zeci de hectare au fost oferite pe tavă, cu păduri cu tot, în schimbul unor chirii consistente și, desigur, cu parandărătul aferent – acel parfum discret al banilor care nu se regăsește în niciun proces-verbal, dar persistă în aerul rarefiat al deciziilor administrative.
Instituțiile statului, de la Garda Forestieră Râmnicu Vâlcea până la Agenția Națională pentru Arii Protejate, au semnat avizele cu o viteză demnă de o competiție de curling birocratic. Nimeni nu pare să fi întrebat dacă e normal ca o zonă inclusă în Situl Natura 2000 să fie transformată într-un festival de explozivi, concasoare și TIR-uri. Dar când miliardarii pocnesc din degete, se mișcă și hârtiile, și oamenii. Mai ales oamenii.
Ministrul Mediului, Apelor și Pădurilor, Diana Buzoianu, a trecut prin Gorj acum o lună, într-o vizită care a lăsat în urmă mai mult mister decât clarificări. Nicio declarație, nicio poziție oficială. Ulterior i-a fost trimisă o scrisoare deschisă semnată de ONG-uri precum Greenpeace, Bankwatch, Declic și Asociația Centrul Civic Valea Sadului, care descrie, cu lux de amănunte, dezastrul ecologic de la Bumbești Jiu. Poate că răspunsul ministrului va fi edificator, dar în România răspunsurile edificatoare vin, de regulă, după ce s-a terminat filmul și s-au stins luminile. Asta în cazul în care nu vor fi dispuse niște anchete ”pe bune”!
Agenția pentru Protecția Mediului Gorj și Administrația Națională „Apele Române – ABA Jiu” au fost, evident, parte din corul de aprobare. Când miliardarii au cerut, instituțiile au livrat. Garda Forestieră, în loc să verifice dacă s-a replantat de trei ori suprafața defrișată, pare mai preocupată să avizeze în continuare scoateri din fondul forestier.
APM Gorj are preocupări de educație civică, adică organizarea săptămânii verzi sau educarea populației despre cum să nu fie mâncată de urs. Între timp, râul Porcu e încărcat cu pulberi fine, iar aerul din Pleșa e mai dens decât tăcerea autorităților.
Personajul cel mai pitoresc rămâne, totuși, Vijulan, șeful SGA Gorj, care nu a călcat niciodată pe la Pleșa, dar se întâlnește cu miliardarii la chefuri. Ultima comunicare pe tema poluării vine de la ABA Jiu, după un control făcut de cei de la Craiova, care a constatat – cu o gravitate demnă de un raport ONU – că procesul tehnologic genera praf. Aoleu, păi tocmai ABA Jiu a considerat, atunci când a dat avize, că „lucrările propuse nu au un impact semnificativ asupra corpurilor de apă” și că „nu este necesară elaborarea unui Studiu de evaluare a impactului asupra corpurilor de apă”. GorjOnline a detaliat AICI.
Activitatea de concasare și sortare a fost suspendată. Le-a dat la operație la miliardari! În realitate, praful continuă să zboare, iar locuitorii din Pleșa continuă să trăiască într-un coșmar industrial, cu sute de TIR-uri care le zguduie casele și le transformă viețile în simulări de război.
Vijulan, aflat în siajul unor miliardari, pare să fi înțeles perfect trocul funcțional al județului, dincolo de susținerea sa politică: protecție instituțională pentru băieții cu bani, contra funcție de boss. E un dans elegant, în care pașii se fac pe ritmul banilor, iar natura e doar decor. Iar el nu e singurul ”breloc” din județ …
În concluzie, ceea ce se întâmplă la Pleșa nu e doar o problemă de mediu, ci o radiografie a unui sistem în care instituțiile au devenit accesorii de lux pentru cei cu bani, iar protecția naturii o glumă bună pentru conferințele internaționale. Munții sunt feliați, pădurile sunt defrișate, iar oamenii sunt ignorați. Dar, cel puțin, avem broșuri despre cum să ne comportăm să nu ne pape ursul. Dacă-l mai găsim.
