Sistemul Energetic Național de după 1990 a trăit din amintiri. A fost strâns legat de dezindustrializarea forțată a țării. Mari întreprinderi consumatoare de curent electric au fost închise sau restructurate. Consumul de energie electrică a scăzut în mod constant de la un an la altul, de la un deceniu la altul. Economia românească s-a transformat dintr-una de producție, cu mare consum energetic, într-una de servicii, cu un consum mai mic de curent electric.
An de an consumul a scăzut substanțial. Vârfurile de consum în ultimul deceniu, de exemplu, au avut legătură mai mult cu perioadele de iarnă, decât cu marii consumatori industriali sau din agricultură. Pe vremuri, un consum mare de curent electric era indicatorul unei economii puternice. Al unei economii care oferă produse și plus valoare din valorificarea produselor respective.
Acum nu mai este cazul, având în vedere că aproape în toate domeniile de activitate, producția nu mai este realizată decât în mică proporție în țara noastră și am devenit importatori neți de aproape orice. Inclusiv de energie electrică. Pierdem de la un an la altul câte un terawat din producția națională. Am pierdut în mod constant forță de muncă și capacități din zona producției de energie electrică pe bază de cărbune.
Sigur că multă lume spune că nu mai este niciun fel de viitor în cărbune și că este necesară tranziția la o energie curată, verde. Deși și în cazul energiei eoliene sau solare este consumat foarte mult plastic și deșeurile rezultate trebuie să fie gestionate. La fel se întâmplă și în cazul motoarelor electrice care conțin substanțe care nu pot fi depozitate oriunde, în mediul natural. Prin urmare, sunt surse de poluare. Este foarte mult plastic și în panourile fotovoltaice și în parcurile eoliene. Aproape că nu mai există produs care să nu conțină plastic.
Cert este că România a avut un mare avantaj în urmă cu peste trei decenii, când avea un sistem energetic diversificat și bine pus la punct. Mai era nevoie doar de modernizare și de implementarea de noi tehnologii. Ani la rând însă nu numai că nu s-a investit aproape nimic, s-au făcut privatizări haotice în partea de transport și de distribuție. Alte state au ajuns să controleze sectorul respectiv și chiar pe cel de producție. Interesele au fost foarte mari în a dispărea din sectorul de stat ultimele capacități de producție, precum cele din hidro sau chiar nucleare.
România a tot încercat să își definitiveze o strategie energetică națională, însă fără succes. Nu există țară pe planetă care să nu știe încotro se îndreaptă din punct de vedere energetic. Politicile energetice poate că sunt printre cele mai importante din portofoliul unui stat, indiferent cât de mic este. Oricare stat cu politicieni valizi la cap tinde să își asigure necesarul de producție de energie și independența energetică. Bătălia pentru resurse va fi una a viitorului. Va fi lupta pentru apă, curent, pământ fertil, lemn, resurse minerale, resurse umane.
România deține încă resurse importante din toate categoriile și cu siguranță că este sau va fi o țintă. O țară care nu este independentă energetic este cu siguranță o țintă și la mâna celor care produc energie sau care au nevoie de orice fel de resurse.
Sunt zone în lume unde dezechilibrele sunt majore, adică prea multă populație și prea puține resurse. Este un dezechilibru pe care statele încearcă să îl rezolve.
Și țara noastră este într-o zonă cu dezechilibre, dar dezechilibrele sunt prea multe resurse irosite la o populație mai mică. Țara noastră are nevoie de resurse umane și va avea în continuare nevoi mari din acest punct de vedere.
Prioritatea țării ar fi independența energetică asigurată cu orice preț. Acest lucru va fi de mare importanță în anii care vin. Cine va produce energie și va putea să asigure și vecinilor va avea o importanță strategică și politică. La fel și cu apa și cu alimentele. Cine va putea asigura produse vitale va fi printre cei strategici, printre cei puternici. Țara noastră trebuie să țină cu dinții de orice capacitate de producție în domeniul energetic și să nu închidă nimic definitiv. Vor veni vremuri în care orice megawat în plus va fi esențial.(Eugen Măruță)
