Premierul Ilie Bolojan ar trebui să fie primul și la plata impozitelor. Este primul în Guvern între miniștri, și primul care a reușit în ultimii 35 de ani să topească veniturile românilor într-un interval de timp record. Contribuabilii au de plată cele mai mari impozite din istorie. Încă mai sunt bugetari, în special oameni din siajul premierului, inclusiv consilieri personali, care spun că altfel nu se putea și că România era pe tobogan în ceea ce privește deficitul bugetar. Deci era nevoie să strângem cureaua prin măsurile de austeritate și să fie crescute impozitele și alte taxe pentru ca autoritățile centrale și locale să pună mâna pe mai mulți bani. Noi știm deja cum vor fi cheltuiți pentru că avem experiența ultimilor 37 de ani. Practic, vor fi cheltuiți cum vor ei. Adică ei de la putere acum. Nu contează numele. Birocrația își va vrea drepturile. Bolojan a dat ordin și a luat de la popor mai mult decât spera și mai mult decât poporul poate să ducă. Dar poporul nu s-a revoltat. Nu a spus mare lucru, decât pe rețelele de socializare sau pe la ghișee.
În rest, lumea pare resemnată la plată. Rezultatul urmărit de Guvern a fost obținut. Problema este cum se împarte prada de la ghișeu. Când îl vom vedea pe Ilie Bolojan la ghișeu, să ne arate cum își achită taxele? Dar din cele câteva sute de milioane de lei vechi salariu de premier, nu cred că va simți ceva, vreo remușcare. Dar simbolic, să îl vedem lângă pensionarii care vor renunța la o lună de pensie pentru a achita impozitele pe casă și teren și poate pe vreo rablă. Și nu pentru că ar putea să ia vreo poșetă în cap sau cineva ar putea să îl apostrofeze, pentru că oricum nu îl interesează problemele omului de rând, ci doar cifrele. Măcar să îl vedem cum dă un mesaj formal către fraieri, cum că este primul la plata impozitelor, despre care se spune că sunt vitale pentru buzunarele administrației locale și centrale.
Depinde cum se împarte prada. Cine reține mai mult: primarii sau Bolojan. Este nevoie de foarte mulți bani pentru salariile din sectorul bugetar, pentru pensiile speciale și pentru multe alte cheltuieli de funcționare ale administrației. Dacă primarii, atunci le-a închis gura și vor fi cei mai fericiți întru îndestulare.
Până acum nu am văzut nimic la modul concret legat de restructurarea administrației publice, despre eliminarea pilelor și despre promovarea competenței. Nu am văzut nimic legat de spitalele care consumă 95% din buget pentru salarii. Nimic despre eternele pensii speciale ale magistraților. Nimic despre pensionările la 48 de ani sau la 51 sau la 52 de ani. Nimic despre unde se duc toți banii strânși la sănătate și de ce ni se fură o zi din concediul medical. Nimic. Iar dacă contribuabilii nu au replică, rezultă că ar fi de acord sau că ar fi resemnați și nu mai au vreun plan de reacție. Poate nici de plecare peste hotare. Poate că vor să stea închiși în casă și să tacă.
Este același sentiment similar cu cel al proprietarului care revine din concediu sau de la țară și își găsește locuința spartă și polițistul îi spune că va fi foarte greu să îi găsim pe hoți. Este un sentiment de deznădejde amestecat cu disperare, lacrimi și ghinion în viață. Este ghinionul despre care vorbea la un moment dat și Klaus Iohannis.
La fel și Bolojan. A făcut ce a făcut fără să poarte cagulă, normal. Ca și cum i se pare firesc să bage mâna adânc în buzunarul românilor, după ce politicienii au cheltuit în neștire bugetul țării. Oare ce pretenții să mai ai ca premierul fără cagulă să anunțe și ceva măsuri de redresare, susținere, dezvoltare? E ca și cum cei care ți-au spart locuința sau o bancă ar da un comunicat să spună ce vor să facă cu bunurile sau cum vor să investească banii obținuți din jaf. Niciodată nu s-a văzut așa ceva. Sau poate vor începe să se certe pe pradă, când vor vedea că nici așa nu le ajung banii pentru clientelă.
