Acum nu mai este vreme pentru că se apropie deja votul, însă după data de 9 iunie partidele trebuie să înceapă să se reformeze din temelii. Totul depinde de actualele structuri de conducere. Va fi greu, dar, cel mai probabil, șefii partidelor vor fi refractari la schimbare. Este greu să alegi între competență și notorietate. Până la urmă, partidele, ca să ajungă să își pună în operă proiectele și planurile trebuie să câștige alegerile și să ajungă la putere. Atunci identifică exact oamenii care pot face acest lucru. Nu tot timpul notorietatea și capacitatea de a câștiga alegerile într-o țară, oraș sau comună se confundă și cu priceperea de a conduce, competența sau cu arta de a fi gospodar.
Va fi un risc asumat de către toate partidele, să treacă la înlocuirea treptată a generațiilor în politică. Este nevoie de o tranziție către o altă clasă politică, deși pare că din urmă nu prea vine ceva viabil. Acest lucru are două explicații. Actualii șefi din politică nu aleg tot timpul să promoveze oameni capabili să le ia locul, ci oameni care sunt sub ei ca pricepere, intelect, notorietate și potențial de creștere. Este chiar un instinct, să nu își aducă în partid oameni care le pot lua puterea.
Dar în partide sunt tot timpul politicieni care aspiră să îi ia locul șefului, oameni care taie piciorul scaunului, chiar dacă nu admit acest lucru vreodată. Oameni care îi perie haina șefului de partid. Și ca să nu generalizăm, mai sunt și oameni care spun lucrurilor pe nume. Aceștia rezistă în partid pentru că sunt independenți financiar, nu vor funcții sau bani de la partid, ci fac politică din pasiune. Ei pot să le spună șefilor ceea ce nu vor să audă, nu să le spună tot ce vor să audă și să le igienizeze umerii sacourilor cu dispozitive performante de curățare a scamelor. Sigur că și un șef care are minte și informații știe că cineva poate îi va lua locul la un moment dat. Politicianul nu este permanent la putere sau la partid.
Unora le place să fie lingușiți și să audă toată ziua laude cu privire la capacitatea liderilor de a conduce și a de aduce bani și de a bate cu pumnul în masă și de a selecta calea cea mai bună pentru partid. Sunt niște riscuri asumate, dar, dacă tot vei pierde funcția în administrație și poate chiar la partid, nu este mai bine să îți ia locul unui mai bun decât tine?!
Prin urmare, pentru binele public și al comunităților, este momentul sau era de mult momentul ca partidele să înceapă să renunțe la obiceiurile bizantine, adică la nepotisme, la posturi moștenite, la pile, la corupție în politică și să imprime alte principii. Este momentul de a decanta ce s-a întâmplat în politică în ultimii 34 de ani și s-o fi depus ceva cultură politică pe fundul vasului în care este pus politicianul. De regulă ia forma vasului în care este pus, dar, dacă politicianul începe să își mai asume principii, să mai apeleze la onestitate, să se perfecționeze în arta politică și să deprindă noi competențe, atunci poate că nu mai ia forma vasului în care este pus.
Așadar, partidele trebuie să caute să aducă în politică elemente din cele mai bune, din care să se nască viitorii oameni de stat. Activiștii politici să fie educați la umbra unor oameni cu principii, nu la umbra unor evazivi, a unora care sunt dispuși să își negocieze și propria coloană vertebrală și din ei să nu mai rămână nimic. Adică să dispară din politica politicienilor noștri principiul că în politică orice este negociabil. Poate, dar sunt câteva repere peste care nu se poate trece: țara ta și demnitatea ta. Nici nu ar fi atât de complicat, dacă ar fi respectate cu adevărat aceste două principii care ar asigura o minima moralia în politică. În acest spirit ar trebui să fie crescute și generațiile de tineri politicieni. Nu de bișnițari dispuși să vândă și să cumpere orice, ci în spiritul unor adevărați profesioniști ai politicii, care să folosească arta compromisului și arta negocierii, doar pentru binele general, nu personal. Pe cât de simplu, pe atât e de greu de pus în practică. (Eugen Măruță)
