Politicienii care sunt la guvernare acum sunt chiar revoltați că în România sunt printre cele mai mici impozite la locuințe din Uniunea Europeană. Chiar acesta este argumentul suprem când vine vorba de creșterea taxelor pe care le vom achita de la 1 ianuarie. De fapt, nivelul impozitelor și al taxelor locale a fost deja majorat la nivel local prin hotărâri ale consiliilor locale, însă numai cu rata inflației. Așadar, indicele de creștere ar fi unul rezonabil. De altfel, aceasta a fost majorarea aplicată anual la cuantumul impozitelor pe locuință, auto și terenuri, precum și a altor tipuri de taxe. Guvernul nu mai vrea ca primarii să întindă mâna către bugetul central și să colecteze mai mult de la cetățenii pe care îi păstoresc. Motivul ar fi deficitul bugetar. Problema pare simplă la prima vedere. Nu ai bani, te apuci să reduci cheltuielile.
Bun. Acest lucru este valabil pentru stat. Pentru privat lucrurile funcționează altfel. Reducerea de cheltuieli la stat se traduce prin înghețarea pensiilor și a salariilor. Înghețarea salariului minim pe economie, cu toate că la nivelul Uniunii Europene este în vigoare o Directivă care obligă statele membre să crească periodic salariul minim pe economie. Iar România nu este printre primele state la acest capitol, ci, din contră, printre ultimele. Guvernul a anunțat că ia în calcul să stopeze pentru 2026 creșterea salariului minim pe economie pentru a nu genera noi cheltuieli care s-ar traduce în majorarea deficitului.
Problema este că inflația a luat din fiecare salariu minim pe economie câte 200 de lei. Net. Adică, în loc de 2.500 de lei, puterea de cumpărare este de 2.300 de lei sau chiar mai mică, dacă ne vom uita la datele statistice după data de 1 ianuarie 2026.
Pentru Guvern este, așadar, simplu să taie, pentru că și noi putem să facem asta acasă. Adică să mai tăiem de pe listă anumite alimente, să cumpărăm mai puțin detergent, să nu mai cumpărăm haine, să dăm mai încet la căldură și să ținem un singur bec aprins sau niciunul și așa mai departe. Față de Guvern, omul simplu sau agentul economic nu poate să vină cu majorări de taxe și de venituri. Nu poate să își crească singur pensia și salariul pentru că s-ar pune problema sustenabilității. În schimb, statul poate să crească TVA, accizele și să pompeze în inflație. Pentru că deja știe toată lumea că atunci când inflația este mare, cel mai mare beneficiar este tot statul. Vin mai mulți bani către buget.
Prin urmare, este simplu să majorezi impozitele și taxele locale cu 70%–80%, având ca argument că așa este și în Europa, fără să te gândești cine le va achita și care sunt veniturile celor care vor plăti impozitele din 2026 încolo. Nu ai cum să dublezi impozitele și să nu mai pui un leu la venituri, la pensii, salarii sau să propui facilități agenților economici. Pentru că și firmele plătesc impozite pe clădiri, auto și terenuri. Nu vor mai putea fi suportate impozitele majorate. Fie nu vor mai fi achitate, fie vor fi amânate la plată. Atunci, bugetul local sau central va avea în continuare de suferit. Banii nu vor mai veni în același ritm dinspre contribuabili și tot va fi o lipsă în ceea ce privește finanțarea. Fenomenul este natural. Oamenii se vor concentra pe plata cheltuielilor esențiale, iar plata impozitelor va fi împinsă până la finalul de an. Așadar, care este calculul făcut de Guvern, pentru că lovește inclusiv în puterea de cumpărare? Pare că, în loc să rezolve o problemă, statul generează încă două: neplata impozitelor și scăderea puterii de cumpărare.
