Ministrul Energiei, Sebastian Burduja, nu face diferența între mix energetic și companii de mix energetic. Ministrul precizează că „România are un mix energetic echilibrat și divers, așa cum puține țări în Europa și în lume îl au astăzi.”
Ori, în mixul energetic despre care vorbește ministrul Burduja, companii diferite, cu costuri și resurse diferite, sunt puse să concureze între ele. Ori, nu va exista vreodată o competiție între cărbune și energia solară sau eoliană. Cărbunele funcționează în bandă, inclusiv când e ger extrem sau secetă extremă. Energia solară este preluată cu prioritate în sistem și nu are de achitat taxele care se aplică la gaze sau la cărbune. Cum să existe competiție între astfel de producători? Apoi, câte locuri de muncă asigură cărbunele și gazele și câte energia solară, centralele pe bază de cărbune etc.?
Companiile de mix energetic pun într-un coș comun energie din diferite surse pentru a rezulta un preț de pe urma căruia să câștige toată lumea: consumatori casnici și industriali, mai ales dacă producătorii sunt deținuți de stat.
România a încercat să constituie două mari companii de mix energetic: Electra și Energetica, însă totul a rămas în fază de proiect. O companie de mix energetic ar presupune punerea în comun a grupurilor pe cărbune, hidro, nuclear, solar și eolian, plus gaze. Efectul ar fi unul de echilibru, atât pentru sistem, cât și în ceea ce privește prețul, mai ales în condiții de independență energetică. Adică, dacă ne-am produce singuri energia de care avem nevoie în cursul unui an.
Dacă această independență energetică nu mai poate fi asigurată de energia în bandă, pentru că s-au închis foarte multe capacități de producție în ultimii ani, ar putea fi asigurată prin înființarea unor companii de mix energetic. Iar în zilele noastre, de instabilitate profundă din punct de vedere economic, politic și social, cel mai indicat este ca statul să dețină producția de energie și să o controleze, pentru ca economia și consumatorii casnici să își poată permite curentul electric. Ar putea să înceapă să funcționeze și liberalizarea pieței în energie, însă numai dacă statul va înființa cel puțin două mari companii de mix energetic. Acestea ar propune un preț corect pe piață și ar limita tendința companiilor care cumpără de la producători și pun adaosuri și de 176%, cum s-a descoperit zilele trecute.
E adevărat! Economia funcționează cu bani, dar fără energie nu există. Dacă o fabrică nu își mai permite energia, atunci se va închide. Problema sistemului energetic este mult mai complexă și trebuie tratată cu principii solide, nu cu declarații de la o zi la alta. Ar fi frumos să avem numai energie verde, dar nu locuim nici la Ecuator, să avem soare tot anul, și nici nu suntem o țară cu 200.000 de locuitori. Avem și temperaturi de minus 32 de grade Celsius, iar sute de mii de români, poate chiar milioane, locuiesc în zona submontană sau montană a țării. Încă mai avem mari consumatori industriali. Parcă se dorea reînvierea industriei. Industria nu poate să funcționeze fără energie în flux continuu. Nici școlile, nici spitalele, nici armata. Doamne ferește să nu se ajungă vreodată la un conflict armat, să fie nevoie de energie și să aștepți să bată vântul sau să treacă noaptea, ca să apară soarele.
România poate și are obligația să își genereze companii de mix energetic și să finalizeze mai repede investițiile pe care și le-a propus, în special în partea de nuclear, și să se bazeze în continuare și pe unitățile care utilizează combustibil de tranziție (cărbune sau gaze naturale). Și-a dat cumva seama ministrul Energiei că, dacă aveam zilele trecute în SEN grupurile pe gaze de la Iernut, Mintia, Turceni și Ișalnița, alături de Petrom, nu am fi avut ce arde în ele pentru a produce curent electric? Am importat o treime din consumul de gaze din Bulgaria și Ungaria. Și cred că Ungaria mai are încă o țeavă prin care intră gaz rusesc.
Cert este că, înainte de toate, trebuie să fie definite principiile în politica energetică. Primul ar trebui să fie independența energetică. Asta ar însemna să ne producem singuri energia de care avem nevoie, iar importurile să fie în plan secund. Din acest principiu, sistemul energetic ar începe să se așeze singur pe baze solide: energie în bandă, unități de stocare, energie verde și așa mai departe.
România nu trebuie să își pună ștreangul de gât că are prea mult cărbune. Are foarte puțin comparativ cu alte state europene, adică sub 2.000 MW în momentul de față. Pare o cifră rezonabilă și ar trebui păstrată măcar până în 2050. Poate până atunci o să aibă timp ministrul Burduja să facă grupurile pe gaze, unitățile 3 și 4 de la Cernavodă, Tarnița și câte solare și eoliene vrea, pe toate terenurile agricole ale țării sau pe blocurile țării.
„Am lansat cel mai ambițios program de investiții în sectorul energetic din ultimii 35 de ani, cu proiecte noi de peste 10.000 MW solar și eolian, 3.500 MW gaz, 2.200 MW nuclear, finalizarea hidrocentralelor începute (minimum 500 MW) și realizarea primelor hidrocentrale cu acumulare prin pompaj (1.000 MW), stocare în baterii (1.000 MW) și altele. Ne menținem evaluarea că, în orizontul 2032, ne vom dubla producția de energie electrică și vom deveni un mare exportator de energie în regiunea noastră. Pentru asta, este nevoie de o tranziție energetică inteligentă, care folosește toate sursele și resursele României pentru a genera cât mai multă energie. Această abordare, de tipul „all of the above”, este cea corectă. Va livra independența energetică reală a României, un preț cât mai bun în facturile românilor și competitivitate pentru companiile românești”, promite Burduja.
Dar, când te uiți prea mult în depărtare, înspre viitor, nu mai vezi pe unde mergi și s-ar putea să mai calci pe lângă potecă. Un lucru este cert: nu putem aprinde becul din prezent cu energia pe care o vom produce în viitor.
Eugen Măruță
