„Fiecare Crăciun îmi aduce aminte de cele din copilăria mea. Cadourile pe care reușim să le facem copiilor noștri sunt mult mai strălucitoare și mai avansate decât cele pe care mi le aducea mie Moșul”, scrie Marina Rosenfeld, o mamă născută în 1979, în plină „Epocă de Aur”.
Pe pagina Totul despre Mame, ea arată că sărbătorile de Crăciun de atunci „aveau ceva special”.
Ea selecționează și un top al celor mai interesante lucruri care se întâmplau de sărbători în anii 80, atunci când se încerca înlocuirea lui Moș Crăciun cu Moș Gerilă, iar oamenii supraviețuiau spiritual prin poveștile bunicilor și colindele transmise din generație în generație.
1. Moș Crăciun și Moș Gerilă
„Acasă, mama vorbea despre Moș Crăciun, la școală auzisem despre Moș Gerilă. În cele din urmă, mama s-a resemnat și mi-a spus că există de fapt doi Moși: unul care vine de Crăciun și unul care aduce daruri de Anul Nou. Dar serbările de la școală vorbeau de Moșul unic, Moș Gerilă”, spune Marina Rosenfeld.
2. Brad de Crăciun sau pom de iarnă
Nu oricine își putea permite un „pom de iarnă” perfect în comunism
Nu oricine își putea permite un „pom de iarnă” perfect în comunism FOTO arhiva Adevărul
Femeia spune că bradul pe care îl avea în casă de Crăciun era mereu natural, și nu își aduce aminte „să se fi plâns cineva că e prea scump un brad natural sau că ne decimăm pădurile”. Asta și pentru că „pe vremea aceea nu se defrișa în neștire”.
„Mirosul de brad care umplea fiecare încăpere a casei nu are egal. Crăciun pentru mine înseamnă și miros de brad. Cunoașteți vorba ‘măcar o crenguță să miroase a brad…’?”
„Bradul era brad pentru oricine, mai puțin pentru propaganda comunistă ce dorea să îngroape orice amintire a vreunui Crăciun sau brad de Crăciun. Ceea ce doreau să șteargă din mentalul colectiv era tradiția creștină ce amintea de nașterea Mântuitorului. Așa că bradul se numea oficial ‘pom de iarnă’”
3. Serbările școlare
Marina Rosenfeld spune că pe vremea comunismului, la serbările școlare nu se cântau colinde și nici nu se punea accentul pe Crăciun. „Revelionul era mereu cel mai interesant și era singura sărbătoare oficial proclamată, fiind o sărbătoare laică”, își aduce aminte ea. „Dar punctul central al oricărei serbări școlare comuniste erau poeziile și cântecele închinate Partidului și marelui conducător care era preocupat de copilăria mea fericită. Chipurile…”
4. Masa de Crăciun
Femeia povestește și de spre portocale, banane și crenvurști care erau „delicatese” și se „procurau”. „Un adevărat lanț al slăbiciunilor se punea în mișcare. Erai privilegiat dacă știai pe cineva care știa pe altcineva care avea vreo rudă sau cunoștință care lucra la vreun magazin al partidului sau la ICRA (Întreprinderea de Comerț cu Ridicata a Produselor Alimentare)”, scrie Marina Rosenfeld.
Doar în aceste fel puteai să ai o masă bogată de Sărbători. „Dar dacă locuiai la țară sau la casă în vreun orășel de provincie, atunci carnea și produsele din porc nu erau o problemă. Dacă…”
„Îmi aduc aminte că mama mea făcea mereu schimb de rețete de prăjituri cu colegele de birou și că erau tare inventive ca să suplinească lipsa unor produse de bază: prăjituri cu mai puține ouă, creme economice ori creme care aveau ca ingredient margarină în loc de unt”
5. Shop-ul pentru străini
„Cred că acolo am văzut ciocolată în vitrină și Moș Crăciuni de pluș. Am înlemnit mai ales când am aflat că nu e pentru noi, că e pentru vizitatori din străinătate care cumpără cu „valută” A fost prima dată când am auzit acel cuvânt”, spune ea.
6. Decorațiunile de Crăciun
Marina Rosenfeld spune că, pe vremea aceea, decorațiunile de Crăciun erau simple, dar frumoase și de bun gust. „Se limitau la globuri, bomboane, dacă se găseau, beteală, şi instalația de beculețe. Dar ce globuri! Erau opere de artă, mai ales cele ceva mai vechi din anii 70. Oricum, pe bradul natural puteai pune orice, arăta grandios. Mai confecționam și la școală tot felul de decorațiuni din hârtie colorată sau creponată.”
7. Zăpada de Crăciun
Poate cel mai frumos lucru de pe vremuri era zăpada, prezentă cam de toate Crăciunurile. Femeia spune că nu își amintește un „Crăciun fără zăpadă”. „Era zăpadă din belșug şi pe străzi pentru că nu curăța nimeni, mașini nu prea circulau, mai ales în orașul mic în care locuiam. Era ger, gerul acela ce face flori la fereastră. Colindele sunau mai bine atunci, mai sincer şi mai autentic.”
8. Energie electrică cu… porția
„Îmi amintesc de zile de iarnă înaintea Crăciunului în care mama gătea, făcea prăjituri la lumina lumânării sau a lămpii cu petrol”, spune Marina Rosenfeld. Evident că nu existau decorațiuni stradale și, mai spune ea, „erai norocos dacă locuiai pe o stradă unde nu lipsea decât tot al doilea bec de pe stâlpii de iluminat.” „Dar îmi amintesc la fel de bine cel puțin două seri de Ajun aici la Gilău, fără curent electric în România zilelor noastre. Doar că de data asta erau avarii”.
9. Colindele
Chiar dacă la școală nu se vorbea despre colinde, părinții o făceau acasă. „În fiecare an așteptam colindătorii cu cozonac, vin și alte bunătăți. Crăciunul era sărbătorit în fiece casă. Dar era subiect tabu, nu vorbea nimeni despre asta. Cu toate astea, se știa că fiecare sărbătorește Crăciunul.”
„Eu eram doar fericită că a venit Moș Crăciun şi îl așteptam pe Moș Gerilă. Tatăl meu venea de la fabrică cu o pungă pe care era imprimat acelaşi Moş Gerilă hidos și slab”, își aduce aminte Marina Rosenfeld.
Ce primeai? „Carioci, creioane, napolitane, uneori chiar portocale. Ce fericire!”
10. Cadourile de Crăciun
„Primeam mereu de Crăciun păpuși și jucării. Păpuşile îmi erau cele mai dragi; Luiza şi Raluca erau păpuși primite de Crăciun. Mai primeam şi cărți, dar nici acolo nu scăpam de poezii patriotice sau de cel puțin câteva rânduri dedicate conducătorului iubit”, spune ea.
„Ceea ce primeam eu de Crăciun, nici nu se compară cu ceea ce primesc copiii noștri. Majoritatea jucăriilor din ziua de astăzi sunt mult mai frumoase şi mai utile în formarea abilităților şi deprinderilor de tot felul.”
Ea scrie că îi este dificil să-i explice băiatului ei cel mare ce însemna pe atunci Crăciunul. „Nu concepe că ar fi trebui să stea la coadă. Sau să primească banane verzi pe care să le înfășoare în hârtie de ziar și să le pună pe dulap, verificând cu nerăbdare zilnic să vadă dacă s-au îngălbenit sau nu.”
„În schimb pricepe ceva ce eu nu știam pe atunci; pricepe ce înseamnă să nu ai bani”, spune Marina Rosenfeld.
„Astăzi vitrinele sunt mereu strălucitoare, banane şi portocale sunt din belşug, jucăriile sunt care mai de care mai frumoase. Dar toate sunt scumpe. El ştie că nu toţi copiii au bani de haine, ghetuţe, cărţi şi jucării. El ştie că nu toţi copiii merg la şcoală. El ştie cât costă terapia pentru copiii cu autism şi alte dizabilităţi. Mai ştie că nu la toţi copiii vine Moş Crăciun”, încheie autoarea articolului.
sursa: adevarul.ro
