Când interesele unor investitori…
… nu se intersectează cu ”valorile și viziunea” pe care le propovăduiesc așa zisele organizații de mediu, ONG-iștii nu sunt interesați că e umbrit clopoțelul albastru și nici că se întristează liliacul cu potcoavă.
În schimb, cum simt miros de bani, ”luptătorii pentru protecția mediului” fac o spirală și acționează toate resorturile, ca investitorii să facă o ofertă consistentă și să devină preș în fața lor.
Concret, firma Explocarb SRL, care aparține omului de afaceri Silviu Vasile Carlaonț, a obținut toate autorizările și avizele de la instituțiile statului român, pentru deschiderea unei microcariere de calcar, în extravilanul satului Gureni – Peștișani, cu o capacitate de exploatare de aproximativ 2.000 de tone de rocă, anual, asta însemnând unu, maximum două camioane pe zi. Până și Agenția Națională pentru Arii Naturale Protejate, în calitate de administrator al ariei naturale protejate ”Nordul Gorjului de Vest” a avizat favorabil proiectul, exploatarea de calcar urmând să aibă loc pe doar 2,98 ha din cele aproape 19 hectare cât e perimetrul de licență.
Trebuie spus că un studiu al AMP Gorj a concluzionat că zona nu va fi afectată nici măcar vizual, în condițiile în care exploatarea se va efectua după un pilier de protecție, la câteva sute de metri de cursul râului Bistrița, și nici fonic, cu atât mai mult cu cât inclusiv cei trei proprietari ai locuințelor aflate la 250 de metri, distanța cea mai apropiată de cariera de calcar, s-au declarat de acord cu activitatea de exploatare, aceasta urmând să se facă direct cu excavatorul, datorită rocii alterate din acea zonă.
Trebuie precizat că începerea exploatării este condiţionată de constituirea la Ministerul Mediului a unui fond de garantare a efectuării lucrărilor de refacere a mediului.
Omul de afaceri a achiziționat silozurile de cereale de la Răchiți – Runcu și intenționează să construiască acolo o fabrică de furaje pentru animale și păsări, iar calcarul (îmbogățit cu minerale) va fi inclus în procesul de producție.
Un așa zis ONG de mediu…
… Fundația ”Valea Bistriței” a scos oamenii în stradă și s-a opus cu vehemență deschiderii exploatării de calcar, pretextând că protejează zona. Practic, de când a apărut investitorul în acea zonă, oengiștii au făcut numai descoperiri colosale. Inițial au inventat o specie protejată, clopoțelul (Adenophora lilifolia), care a înflorit în luna noiembrie (!). Ulterior, au descoperit o peșteră în care trăiește liliacul cu potcoavă, dar nu s-au decis dacă chiropterul este mare sau mic. Curios este că în Planul de Management al Sitului Natura 2000 ROSCI0129 Nordul Gorjului de Vest, document oficial prin care sunt stabilite obiectivele şi măsurile de management care trebuie întreprinse pentru menţinerea şi îmbunătăţirea stării de conservare a speciilor şi habitatelor, elaborat în urma unor activități de monitorizare a faunei sălbatice în aria naturală protejata, nu apare niciuna din speciile ”descoperite” de activiștii de mediu.
Trebuie spus că cele 2,98 ha teren, destinate carierei experimentale, au categoria de folosință, teren neproductiv, și se suprapune unui vechi perimetru minier în care calcarul a fost exploatat în perioada 1950-1960. Mai exact, perimetrul este, în totalitate, lipsit de vegetaţie. În concluzie, ce faună și floră poate exista pe un teren neproductiv, adică stâncărie golașă, deoarece calcarul, ca și rocă, nu reține apa, iar în acest caz nu crește vegetație. Cert este că, oricum exploatarea nu afectează peștera, aceasta aflându-se pe celălalt versant, iar investitorul a demarat deja documentația în vederea scoaterii din perimetru a acelei grote.
Mirosul banilor și finanțările din SUA
În realitate, ONG-ul are interese economice pe Valea Bistriței, așa că a acționat, inclusiv în justiție, împotriva firmei Explocarb și a instituțiilor care au avizat exploatarea. Mai exact, fondatorul Fundației ”Valea Bistriței”, un anume Florin Vijulan, deține, prin intermediul firmei Ginivișa SRL, două pensiuni în acea zonă: ”Hanul Vânătorului” și ”Casa Ana”.
Asociații Ginivișa SRL sunt soții Luisa și Grigore Roșu, cu câte 45% fiecare și Florin Vijulan cu 10%, acesta fiind și administratorul societății.
Grigore Roșu locuiește în statul Illinois – SUA și apare ca și fondator și membru de onoare al ONG-ului RUF – Romanian United Fund, o platformă de colectare de fonduri a diasporei, prin care a finanțat Fundația ”Valea Bistriței” cu 83.000 de dolari, prin intermediul unei alte organizații, ”Station Europe”.
Fundația ”Vale Bistriței” are sediul într-o vilă de pe strada Popa Tatu din București și a avut, anul trecut, venituri în avans de 526.000 de lei, cei mai mulți fiind finanțări din străinătate, fiind înfrățită cu mult mai cunoscutele ONG-uri Bankwatch, Greenpeace și Declic, care au primit granturi de zeci de mii de dolari de la Romanian United Fund din SUA.
Bankwatch a contestat toate acordurile de mediu ale exploatărilor de cărbune din Gorj și a obținut, pentru scurtă vreme, oprirea celei mai mari cariere de lignit a CEO, Cariera Roșia, iar Greenpeace a avut numeroase acțiuni anti-cărbune în Gorj, județ monoindustrial, a cărui existență a depins și încă mai depinde de cărbune. Declic a atacat în instanță și a reușit blocarea investițiilor hidrotehnice de pe Jiu, adică a hidrocentralelor de pe sectorul Bumbești- Jiu – Dumitra. Trebuie remarcat faptul că toate acestea sunt acțiuni împotriva Gorjului.
Așa că era de așteptat ca acestea să-și dea mâna cu Fundația ”Valea Bistriței” pentru a mai stopa un proiect economic important în acest județ.
Vicepreședinta ONG-ului avea un teren la vânzare
Culmea este că Fundația ”Valea Bistriței” reclamă un singur investitor din Gorj, deși, la nivel declarativ, ONG-ul e preocupat de protejarea mediului, în general, și de aria protejată Nordul Gorjului de Vest, în mod special. Ce se află în spatele tuturor reclamațiilor? E simplu! GorjOnline a relatat, pe larg, AICI, situația.
Unul dintre vicepreședinții Fundației ”Valea Bistriței”, Minodora Păsărilă, a purtat negocieri cu omul de afaceri Silviu Carlaonț căruia intenționa să-i vândă un teren de 600 mp, în acea zonă, cu 100.000 de lei.
Cum nu s-a ajuns la o înțelegere, Minodora Păsărilă a devenit extrem de activă împotriva microcarierei de calcar. Altfel spus, lăcomia de bani și reaua credință pun piedici la dezvoltarea județului și la crearea de locuri de muncă.
Alături de Minodora Păsărilă, un alt vicepreședinte al Fundației ”Valea Bistriței” s-a activat, din acel moment. Silvestru Cîndea este unul din vașnicii opozanți ai microcarierei și a făcut reclamații la Garda Națională de Mediu și Ministerul Mediului, contestând acordul de mediu al exploatării experimentale.
Comunitățile locale, neafectate de cariere. Exemple!
Este evident că interesele Fundației ”Valea Bistriței” vizează doar zona de nord a comunei Peștișani. La 27 de km de Gureni, la Porceni, lângă Bumbești Jiu, funcționează în interiorul ariei naturale protejate Nordul Gorjului de Vest mai multe cariere de exploatare a bazaltului și calcarului. Agenția pentru Protecția Mediului Gorj le prelungește, constant, avizele de mediu firmelor care exploatează în carierele de roci granitice Pleșa – Porceni, iar comunitatea din acea zonă nu este deranjată de activitatea acestora.
În Nordul localităților Pleșa și Porceni, care aparțin de orașul Bumbești-Jiu, la nici 200 de metri de casele oamenilor, se exploatează granit prin derocări cu explozivi.
APM Gorj a autorizat exploatările, chiar în interiorul ariei naturale protejate ”Nordul Gorjului de Vest”, iar Garda Forestieră Vâlcea a avizat scoaterea definitivă din fondul forestier a unor suprafețe aflate în Rezervația naturală Pădurea Gornicel. Oamenii locuiesc acolo, pe mai multe culmi, și spun că nu sunt deranjați de carierele aflate în apropiere.
Din carierele de la Pleșa-Porceni pleacă, anual, peste 2 milioane de tone de roci de bazalt și granit, de o sută de ori mai mult decât s-ar exploata la Gureni, în contextul în care, conform licenţei de explorare, investitorul are dreptul de a exploata, pentru probe tehnologice, o cantitate maximă de 20.000 tone.
La Porceni, exploatările funcționează de zeci de ani și nu au efecte negative asupra comunității, însă activiștii de mediu nu a călcat în acel perimetru pentru a avea un grad de comparație, ci acționează exclusiv în funcție de interesele proprii.
Efectul cumulat al celor 12 cariere autorizate în acea zonă este de o mie de ori mai mare, comparativ cu microcariera de la Gureni, iar comunitatea locuiește și trăiește acolo liniștita, nefiind afectată de exploatările existente.
Drumul de acces traversează toată localitatea Porceni, iar volumele transportate nu au generat fisuri pentru construcțiile existente și nu au deranjat viețuitoarele și plantele din arealul respectiv.
După cum se știe, toate drumurile din țară, fie ele județene, naționale sau europene, traversează în mare parte orașe și sate, fiind exclusă varianta că transportul afectează locuințele plasate la marginea acestora.
La Gureni, drumul de exploatare, nu trece prin sat, ci transportul materialului extras se va face pe drumul existent între Frâncești și perimetru, care va fi amenajat pentru trafic greu, iar traseul până la stația de prelucrare din nordul localităţii Francesti (1,6 km lungime), nu traversează localități și este la distanță suficientă față de localitatea Gureni, pentru a produce vreun impact.
O altă carieră de piatră, de mari dimensiuni, care este autorizată în același sit Natura 2000, este cariera de la Suseni – Runcu, de unde se exploatează calcar din 1965, de când a luat ființă fabrica de var și ciment de la Bârsești. De aproape șase decenii nu au fost descoperite aspecte care să fi distrus fauna și flora existente și nici elemente care să genereze vreun impact negative asupra comunității locale.
Am comparat situația de la Gureni cu cea de la Pleșa – Porceni și Suseni, în ideea în care, în răspunsurile date de către specialistul geolog Cornel David, la problemele ridicate de către localnicii nemulțumiți, au fost indicate câteva exemple cu exploatări active de piatră din Franța, Austria, Elveția și Lichtenstein, situate în imediata vecinătate a localităților, la distanțe cuprinse între 120 de metri și 200 de metri, unde restricțiile sunt mult mai severe.
”Legislaţia europeana referitoare la arii protejate nu interzice implementarea unor proiecte în interiorul acestora, atâta timp cât impactul acestora nu este negativ. Chiar și în situații extreme, dacă este nevoie, proiectele se implementează și se iau măsuri compensatorii pentru atenuarea impactului”, se arată în documentul citat.
