Sâmbătă noaptea, 1 martie. O zi cu semnificație deosebită. Asta se vede la florăriile și restaurantele din Tg-Jiu, toate supra aglomerate. Am mers la centrele de permanență din municipiu pentru a constata cât de eficiente sau nu sunt acestea, dacă medicii sunt la programul de gardă și cum decurge o consultație în aceste centre medicale.
Centrul de permanență Nr.1 Tg-Jiu…
… e pe un gang, pe strada I.L Caragiale, într-o clădire plasată departe de stradă. Există doar un indicator pe un gard care te ghidează pe aleea ce duce la intrarea în clădire. Câteva becuri cu lumină difuză plasate până în fața clădirii nu-ți conferă nicio siguranță că din întuneric nu te poate ataca o haită de câini. Gratia metalică deschisă și o lumină undeva dincolo de holul de intrare anunță parcă faptul că e cineva ”acasă”.
”Pentru centrul de permanență sunati!”, e un afiș postat deasupra unei sonerii lipită, cum altfel, decât cu leucoplast. Sun o singură dată! Era ora 00,30. Deja duminică.
După câteva zeci de secunde își face apariția o doamnă și îmi deschide ușa larg. ”Pentru consultație, nu?”, mă întreabă, invitându-mă parcă la consultația intuit de dânsa. ”Da”, am răspuns. ”Vă simțiți rău?”, continuă angajata centrului. ”Un pic”, răspund, și continui s-o întreb dacă garda e asigurată de medic și asistent. ”Vine și doamna doctor imediat”, spune femeia despre care deduc că e asistentă. Mi-a luat tensiunea și doamna doctor nu mai apărea. Întreb dacă mai vine sau e cazul să plec. Atunci asistenta a bătut la o ușă, a întredeschis-o ușor și a chemat-o pe doctoriță. De dincolo de ușă, din întuneric a apărut doamna doctor, care după întrebările clasice și o consultație cu stetoscopul m-a pus să semnez că refuz tratamentul. Am semnat, evident, și le-am spus că nu am venit în calitate de pacient, ci de jurnalist.
”Cine v-a trimis sau așa ați venit din proprie initiativă? V-a trimis cineva, adică nu…cum v-a venit așa, hai să trec pe la toate centrele să văd cum lucrează?”, a venit, brusc, întrebarea doamnei doctor. Interacțiunea a fost scurtă, de doar câteva minute, și oricum deranjasem somnul de frumusețe al celor două doamne. Trebuie spus că de gardă, aici, erau medicul Claudia Soare și asistenta Tatiana Mirea.
Următoarea oprire…
… a fost la Centrul de permanență Nr.2, care aparține firmei Teosnic SRL, situat la etajul 1 în primul bloc la intrarea pe strada 22 Decembrie, dinspre statuia lui Tudor Vladimirescu. Centrul de permanență are sonerie separată față de interfonul scării, iar după două minute de la primul impuls a apărut o doamnă care mi-a deschis ușa și m-a întrebat ce doresc. Inițial am vrut să-i răspund că doresc o ciorbă de burtă și o ceafă cu cartofi prăjiți, dar m-am răzgândit. Motivul vizitei, aceeași consultație.
Am urcat la etajul 1 și de la ușă m-a izbit un miros ce nu e specific cabinetelor medicale sau spitalului, ci aducea mai degrabă a danf de subsol, de hazna. Spațiul în care funcționează centrul de permanență e și el oarecum impropriu, ca să nu zic insalubru. ”Haideți, dom`ne, și dumneavoastră ne verificați? Adică presa vreau să spun”, îmi reproșează doamna asistentă printre două căscaturi, semn că o deranjasem din somn. De altfel, o trăda o urmă de la pernă care-i brăzda obrazul. Doamna asistentă mi-a explicat ce pacienți vin la centrul de permanență și cum sunt ajutați sau redirecționați spre Unitatea de Primiri Urgențe a spitalului. ”Vin pentru tratament, pentru un pansament, perfuzii. Noaptea vin mai rar. Noi suntem aici să ajutăm oamenii și o facem așa cum trebuie. Am avut gardă de la 8,00 de dimineață și până mâine dimineață la 8,00”, spune asistenta. Oricum, bine de știut, este că centrul de permanență se comportă precum cabinetul medicului de familie, adică poți lua, spre exemplu, o rețetă pentru un antibiotic, dacă farmaciștii refuză să elibereze doza de urgență, pe bază de semnătură. E o opțiune de ținut minte! Stau la povești despre activitatea de acolo minute bune cu asistenta și insist că aș vrea s-o văd și pe doamna doctor. După ce asistenta o cheamă, din nou, doamna doctor apare parcă din iatac, cu sinapsele încă dormitând și cu câteva cuvinte în stare latentă întreabă care-i problema. Îi spun, zâmbește pentru o secundă și din priviri îmi spune că am venit, am văzut, dar e cazul să plec, pentru că nu-și terminase un vis plăcut. Și am plecat. Însoțit de asistentă până la ieșirea din bloc, pentru că ușa se închide cu cheia! ”Acum vedeți ce scrieți despre noi! Suntem și noi oameni!”, a ținut doamna asistent să-mi spună la plecare. Aici am avut onoarea să le întâlnesc pe doctorița Nicolița Stoichițoiu și asistenta Oana Stanciu. Era deja ora 00,56.
Ultimul…
… centru de permanență din Tg-Jiu, Nr.3, de pe strada Victoriei, nr. 225 A. E o clădire lângă blocul de la ultimul sens giratoriu, plasată ca o ironie a sorții lângă o cramă de vinuri. M-a întâmpinat tot o doamnă asistentă, care a chemat-o pe doamna doctor. Oricum, la toate centrele personalul medical e alergic la ecusoane. Și la Unitatea de Primiri Urgențe a Spitalului e la fel: nu poți face diferența între femeia de serviciu, dacă nu e dotată cu mătură sau mop, brancardieri, asistente și medici, pentru că, fără excepție, cu toții poartă costume asemănătoare, în diverse culori, albul nemaifiind la modă, și papuci cu găurele, dar nimeni nu are ecuson. Dar să revin la centrul de permanență.
Spre surprinderea mea, doctorița nu dormea, se uita la televizor. ”Suntem de la 8,00 și am avut 30 de tratamente și 15 pacienți la consultații. Avem și niște băbuțe care vin noaptea pe la 12,00, dar nu veniră acum. Le e urât și cum simt că le crește tensiunea vin la noi”, îmi spune doctorița, care mă lămurește cum se face triajul la UPU și ce bolnavi ar trebui să ajungă la centrele de permanență, ca să nu mai supraaglomereze UPU.
Între 8.000 de lei și 13.000 de lei câștigă un medic care prestează în cadrul unui centru de permanență, în funcție de numărul de gărzi. În luna ianuarie a acestui an, decontul dat publicității de Casa Județeană de Asigurări de Sănătate pentru salarizarea medicilor care activează în centrele de permanență din județ totalizează 962.000 de lei.
Direcția de Sănătate Publică a aplicat, în trecut, amenzi de câte 6.000 de lei la trei centre de permanență din județ, printre care și la Centrul de permanență nr.1 Tg-Jiu, pentru gestionarea necorespunzatoare a deșeurilor provenite din activitatea medicală. O nimica toată, adică materialele sanitare ajung la tomberon și nu sunt preluate de o firmă specializată. Sunt sau nu sunt eficiente aceste centre? În niciun document al instituțiilor din domeniu, DSP Gorj sau CJAS Gorj, nu se face referire la raportul cost – beneficiu. Matematic, situația se prezintă astfel: centrelor de permanență din Tg-Jiu le calcă pragul, în medie, cam un pacient la două ore, iar un medic câștigă în jur de 1.500 de lei pentru o tură de gardă. În mediul rural lucrurile sunt și mai lejere: în medie, intră în aceste centre în jur de 1000 de pacienți pe an, cei mai mulți la Mătăsari (5.000) și cei mai puțini la Samarinești (630), ceea ce însemnă mai puțin de 3 pacienți pe zi, adică unul la 8 ore.
