Cândva o nestemată a turismului balnear din România, Săcelu – stațiunea din inima județului Gorj – își trăiește astăzi agonia în umbra uitării, între promisiuni nerespectate și indiferență administrativă. Aflată la doar câțiva kilometri de Târgu Jiu, această stațiune cu tradiție seculară în tratamente balneare a fost, ani de zile, o destinație căutată de turiști din toată țara pentru proprietățile miraculoase ale apelor sale minerale. Astăzi, însă, Săcelu este mai degrabă un simbol al nepăsării și al degradării continue a infrastructurii turistice din România.
În perioada comunistă și imediat după 1990, Săcelu era un nume de referință pe harta stațiunilor balneare din țară. Apele minerale sulfuroase, bicarbonatate, clorurate, iodurate și sodice – recunoscute pentru proprietățile lor terapeutice – făceau minuni în tratarea afecțiunilor reumatismale, ginecologice, respiratorii și dermatologice. Bazinul cu nămol sapropelic și izvoarele minerale erau principalul magnet pentru mii de oameni care veneau în fiecare vară pentru cure de sănătate. În plus, climatul blând și poziționarea pitorească între dealurile Subcarpaților Olteniei completau un peisaj perfect pentru relaxare și refacere. Medicii recomandau cu încredere curele de la Săcelu, iar turiștii reveneau an de an, unii chiar din generație în generație. Era o mândrie locală și un motor economic pentru comunitate.
Din păcate, gloria Săcelului pare de mult apusă. Complexul balnear – cândva o mândrie a județului – este astăzi într-o stare avansată de degradare. Bazinele exterioare sunt neîngrijite, instalațiile tehnice vechi abia mai funcționează, iar clădirile stau să se prăbușească sub greutatea anilor și a nepăsării. Personal insuficient, lipsa investițiilor, neimplicarea autorităților și o administrație fragmentată au transformat o perlă balneară într-un loc aproape părăsit. Turiștii vin din inerție sau din nostalgie, dar sunt întâmpinați de un peisaj dezolant: infrastructură veche, drumuri desfundate, lipsă de facilități moderne și servicii minimale. Cei care îndrăznesc să treacă pragul bazei de tratament o fac mai mult în speranța că apele binefăcătoare își păstrează calitățile, în ciuda halului în care este gestionată stațiunea.
Întrebarea care plutește deasupra ruinelor de la Săcelu este: cum am ajuns aici? Stațiunea aparține, în prezent, Complexului Energetic Oltenia, iar statutul său ambiguu și lipsa unei strategii de dezvoltare au îngropat orice șansă de redresare. De-a lungul anilor, autoritățile locale și județene s-au învârtit într-un cerc vicios al promisiunilor și al neputinței. Lipsa fondurilor, birocrația și interesele politice au făcut imposibilă atragerea unor investiții serioase în zonă. S-au vehiculat numeroase proiecte de modernizare, s-au depus dosare pentru fonduri europene, s-au organizat mese rotunde și dezbateri publice. Dar realitatea din teren contrazice toate aceste demersuri: Săcelu e în continuare o rană deschisă în peisajul turistic al Gorjului.
Apele minerale nu și-au pierdut proprietățile, iar potențialul turistic al zonei este, fără îndoială, uriaș. Avem tot ce ne trebuie: natură, resurse, tradiție. Ce lipsește este voința politică, o administrație capabilă și, mai ales, o strategie coerentă de revitalizare. Săcelu ar putea redeveni o stațiune modernă, cu facilități europene, un punct de atracție pentru turismul de sănătate și wellness. Modelul unor stațiuni ca Băile Tușnad sau Sovata, care au reușit să se reinventeze, poate fi replicat și aici – dacă există viziune și implicare.
Săcelu nu e doar o stațiune părăsită. E un exemplu dureros al modului în care ne batem joc de valorile noastre. E o lecție despre neputință, despre lipsă de continuitate și despre cum uităm, prea ușor, ceea ce ar trebui să ne mândrească. Poate că e timpul ca această “perlă uitată” a Olteniei să revină în atenția decidenților. Pentru că, altfel, riscă să devină doar o poveste tristă spusă la trecut, într-o țară care uită prea ușor ce a avut.
