„Sărutul” este considerată prima sculptură modernă a secolului XX. A fost expusă în marile muzee și galerii de artă din lume, printre care Muzeul Guggenheim – New York, Fundaţia Cartier – Paris, Centrul Pompidou – Paris, Muzeul de artă din Philadelphia, Centrul pentru arte BOZAR din Bruxelles și nu numai.
Comoara are o valoare de asigurare de 22 de milioane de euro și a fost transportată de la Muzeul de Artă Craiova la București în condiții de maximă securitate cu o firmă specializată în transportul de fine art, escortată de Jandarmeria Română. Capodopera este păzită non-stop, la Art Safari.
„Sărutul lui Brâncuși, primul din celebrul ciclu dedicat iubirii, își găsește perfect locul între capodoperele de la National Portrait Gallery. Mulțumim Muzeului de Artă Craiova pentru deschiderea de a ne împrumuta timp de 10 zile o capodoperă care întregește expoziția Love Stories. Este o premieră importantă pentru Art Safari, dar și pentru Capitală. Cu această ocazie, avem un program de vizitare special. Art Safari este deschis zilnic pentru ca publicul să poată admira Sărutul în număr cât mai mare. Se spune că primul sărut nu se uită niciodată, așa că vă invităm să îl vedeți la Art Safari, alături de celelalte 4 expoziții ale acestui sezon”, declară Ioana Ciocan, CEO Art Safari și Comisar al României la Bienala de la Veneția.
Un sărut celebru în toată lumea
Sărutul expus la Art Safari, aflat în colecția Muzeului de Artă din Craiova, este realizat din piatră de marnă în 1907 și este prima sculptură din seria atât de iubită a Săruturilor, la care Brâncuși a lucrat timp de 40 de ani. Este una dintre cele mai cunoscute capodopere ale artistului, alături de „Muza adormită” (1908), „Prometeu” (1911), „Domnișoara Pogany” (1913), „Nou-născut” (1915), „Pasărea în spațiu” (1919) și „Coloana fără sfârșit” (1938).
Opera a fost sculptată într-o manieră aparent simplă, neavând nevoie de detalii anatomice și surprinzând esența mesajului. Brâncuși folosește o tehnică personală de tăiere a pietrei.
Sărutul este mai mult unul al privirilor decât al buzelor. Câmpul vizual al fiecărui personaj cuprinde doar ochii partenerului, un accent de forță exprimat prin apropierea neverosimilă a orbitelor personajelor.
În Sărutul brâncușian, niciunul dintre parteneri nu îl domină pe celalalt, între ei existând un raport de egalitate. Acest lucru se poate observa din dimensiunile perfect identice ale celor două siluete, care, în termini fizici, exprimă o echivalență de statut. Brâncuși chiar a afirmat pe parcursul întregului ciclu al Sărutului (1907-1945) faptul că femeia și bărbatul sunt egali.
O versiune a Sărutului din 1910 servește drept piatră funerară în cimitirul Montparnasse din Paris, Franța, în timp ce altă versiune poate fi văzută la Muzeul de Artă din Philadelphia.
