Țara în care fiecare face ce vrea până la următoarea tragedie

În România, este adevărat că statul este paralel, dar e paralel cu legea. Funcționarii se nasc flexibili în administrație și în organele statului. Aplică legea pentru cei mărunți, care pot fi oricând striviți, iar atunci când are loc o tragedie legea este aplicată foarte dur. Până la tragedie, fiecare face ce vrea, mai ales dacă are ceva pile sau dacă achită mita de supraviețuire. Și ne întrebăm de ce sistemul băltește și lucrurile se mișcă foarte greu. Legat de fetița de 2 ani, care a murit la cabinetul dentar după ce i-a fost făcută o anestezie care nu ar fi trebuit să existe ca opțiune medicală, ministrul Sănătății a anunțat că acum sunt verificate toate clinicile și cabinetele dentare din întreaga țară. Pare o glumă, dar este adevărat. Au fost deja controlate 50 de clinici și cabinete, dintre care 20 au acum activitatea suspendată și în 30 au fost depistate nereguli și trasate măsuri pentru eliminarea deficiențelor. Dar în această țară statul nu are organe de verificare și de control în toate domeniile de activitate cu activitate permanentă? Pentru ce mai există acele organe, specialiștii de control din domeniul Sănătății? Ce fac ei, cum își umplu timpul? Cum au găsit nereguli și au închis 20 de clinici și au amendat alte 30? Pare revoltător, dar totul a ieșit în evidență abia după o nouă tragedie: adică după decesul unei fetițe de 2 ani. La clinica respectivă nu exista aproape nimic pentru a acorda primul ajutor, echipamente de resuscitare. Adică a mers așa ani de zile. Nu i-a deranjat nimeni.
Problema este că avea cine să îi deranjeze, pentru că în Ministerul Sănătății există organisme de control. Există Direcții de Sănătate Publică. Ce au făcut funcționarii respectivi? Cum au fost plătiți cei care dormeau și în timpul în care dormeau încasau salarii, iar 20 de clinici dentare funcționau fără autorizație și în alte 30 erau nereguli grave pentru care au fost aplicate și amenzi consistente?
Ce s-a întâmplat recent este doar încă un exemplu că statul român funcționează de la o tragedie la alta, după care funcționarii intră în letargie. Fac verificări periodic, în așa fel încât să nu bată la ochi că iau salariile degeaba. Se insistă pe cei mici și fără apărare și toți se duc peste ei, pentru că nu au pile sau nu au achitat mita de supraviețuire. Și astfel sistemul băltește, că este vorba despre Sănătate, domeniul economic, învățământ, bănci, construcții, dezinfectanți, trafic de droguri, trafic de persoane, politică și toate cele. Lucrurile sunt cât se poate de flexibile și legea este și ea flexibilă. Se trage de ea până se potrivește unei situații sau alteia. Legea se aplică în funcție de context și de persoană sau agent.
Nici nu ar fi greu ca lucrurile să intre într-un soi de normalitate, dacă legea, bună sau rea, ar începe să se aplice. Funcționarii cu atribuții de control să își facă datoria și să nu mai treacă cu vederea, din diferite motive, mai ales când vine vorba de viața oamenilor și protejarea vieții.
Și, sincer, după această tragedie, politicienii se vor agita și funcționarii vor mai ieși pe teren, după care se va intra din nou în letargie și se va funcționa din nou în starea de băltire a sistemului. Ne aducem aminte cât de puțin a trecut de la tragedia exploziei din Rahova, unde au murit oameni. Și aici s-a intrat în uitare și lucrurile revin la starea de „Lasă că merge și așa!”. Au fost începute ceva verificări, dar funcționarii statului reintră în jocul obișnuit de-a încasat leafa până la pensionare.
Ne mai aducem aminte an de an de Colectiv, de avioanele care au tot picat prin munți, de explozia de la benzinărie, de incendiul de la Maternitatea Giulești, de dezinfectanții de la HexiPharma, de elevi uciși la școală, de cazul „Caracal”, de drumurile morții din fiecare județ, unde se moare de ani de zile în accidente rutiere. Exemplele pot continua. Nu degeaba strămoșii noștri au pus numele imnului național „Deșteaptă-te, române!”. Probabil că românul face parte din neamul care adoarme cel mai repede după o tragedie. A doua zi e ca nou. A uitat tot și, de regulă, chefuiește până la următoarea tragedie!
Vorba filosofului:
„Nu este ţară cu oameni mai curajoşi ca ţara noastră românească. Românii sunt eroi, dar cu deosebire când sunt în grup. În front, la război; în ceată, la revoltă; în cârd, la vânătoare… curajul românului nu are pereche. Dar românul izolat este blând ca mielul. Când îi bate cineva din picior, el tace. Aşa a tăcut şi tace în faţa celei dintâi ciocoroade, dacă o vede îmbrăcată altfel ca el. „Capul plecat sabia nu-l taie”. De aceea, la oricine arată sabia, el se pleacă. Când simte însă cotul tovarăşului, adică atunci când este în ceată, de îndată el se ridică: şi atunci fereşte, Doamne, pe oricine de dânsul, căci este repede la mânie.„(Constantin Rădulescu-Motru, Psihologia poporului român)