Nu stricați mai rău decât este deja, pentru că o să ne puneți să plătim mai mult decât este cazul. Economia este pe tobogan, este în cădere; cheltuim mai mult decât producem și nu ne mai permitem să ne împrumutăm. Statul român plătește cele mai mari dobânzi. Statul a scăpat frâiele economiei din mâini. Dar cum vine asta? Pentru că, teoretic, statul nu conduce economia — fiind una de piață, liberă — însă are foarte multe pârghii prin care o poate sprijini: prin politicile publice, politicile bancare și fiscale, prin Codul Fiscal, prin politicile de taxare și așa mai departe.
Statul este „mâna invizibilă” din economie, care poate face foarte mult bine sau foarte mult rău. Este mâna de ceasornicar care reglează cu finețe lucrurile — un ceasornicar într-o economie funcțională și bine definită, și mai puțin într-o economie de consum, suprataxată și haotică. Guvernul s-a tot lăudat cu o creștere economică majoră. Însă a fost vorba mai ales despre o creștere bazată pe consum și cheltuieli, nu pe producție. Economia solidă se bazează pe producție și pe echilibrul dintre servicii și consum. Este greu să le faci pe toate, dar este și mai greu când nu ai nimic și depinzi de ce fac alții. Este bine să produci măcar lucrurile esențiale: alimente, energie, petrol, gaze, automobile, echipamente, specialiști pentru țară și multe altele. În economie e ca în povestea de la Praid: dacă nu faci lucrurile la timp, riști ca totul să se prăbușească.
La salina de la Praid ar fi trebuit amenajat râul din apropiere, pentru a evita un dezastru economic, ecologic, tehnic și de toate felurile. Dacă starea economiei României este comparabilă cu dezastrul de la Praid, atunci suntem într-o situație foarte gravă.
Ce s-a întâmplat la Praid este un dezastru economic cauzat de neglijența gravă a autorităților locale și centrale. Ani de zile nu s-a făcut nimic pentru devierea cursului râului de lângă salină. Problema și mai gravă este că nimeni nu răspunde pentru acel dezastru — așa cum nimeni nu răspunde nici pentru dezastrul din economia țării. Încă din anul 2007, specialiștii au avertizat cu privire la riscurile existente dacă râul nu este deviat. Vă dați seama — acum 18 ani. Și nimeni nu a mișcat un deget.
Ce se întâmplă? Va face vreun funcționar sau politician pușcărie? Nu. Probabil că se vor scoate bani tot de la bugetul de stat, pentru un heirup la final de dezastru. Poate vor reuși să pompeze apa din salină într-un bazin sau într-un lac uriaș, unde să aibă loc lucrări de desalinizare — sau poate va rămâne acolo un lac sărat. Cert este că justiția poartă și ea o vină, pentru că nu și-a făcut datoria.
Ajungem din nou în punctul în care observăm lipsa de răspundere în administrație și în politică. Adică: nimeni nu este vinovat. Justiția, având salarii mari și pensii speciale, ar trebui totuși să se pună în mișcare, și să vedem anchete atât la Praid, cât și la Guvern.
Revenind la economie și la problemele din acest domeniu: ar trebui ca cineva să ne spună pentru ce s-au făcut împrumuturi de zeci de miliarde de euro și ce s-a întâmplat în realitate cu acei bani. Politicienii de la guvernare au provocat un dezastru economic, iar acum noi suntem invitați — sau, mai exact, obligați — să fim solidari cu incompetența celor care au produs acest dezastru. Este corect? Nu prea.
Cine a comis faptele, să fie tras la răspundere de justiție și pus să plătească. Culmea este că politicienii care au guvernat au fost plătiți cu salarii foarte bune ca să producă un dezastru economic. Acum anunță: tăieri, reduceri, TVA mărit, taxe de solidaritate, concedieri la stat — dar nu concedieri reale, ci prin eliminarea unor posturi fictive.
Și cine va plăti, în realitate, factura? Tot contribuabilul captiv, cel care nu se poate elibera și care nu poate spune „nu” când i se impun taxe mai mari, TVA mai mare, accize mai mari, taxe de solidaritate și altele. Politicienii de acum condamnă și mai mult românii la sărăcie. Iar efectul va fi devastator în plan politic: vor crește partidele extremiste. Anul 2028 nu va fi unul roz pentru partidele clasice.
