Vrem, nu vrem, nota de plată o achităm toți, chiar dacă la restaurant au consumat doar bugetarii și partidele. În primul rând, sunt oalele sparte de politicieni în ultimii ani. Ne-au adus la sapă de lemn și am ajuns să trăim numai din împrumuturi, de la o lună la alta. În al doilea rând, a fost distracție în ultimii ani în sectorul bugetar și la întreprinderile de stat. Sunt oameni care au lucrat toată viața la stat și nu au prins nici măcar o zi în sectorul privat. Sunt indivizi care au prestat toată viața în politică și au prins numai funcții alese sau numite. Nu au știut niciodată cum este viața grea cu adevărat, ca de exemplu să lucreze o lună pe salariul minim pe economie în sectorul privat sau chiar cu plata „la negru”.
Se cunoaște faptul că mai mulți lucrători din privat susțin un funcționar de la stat. Greul în economie îl duce sectorul privat. Sigur că, de câțiva ani, mai vorbim și de multinaționale. Dar, chiar dacă unele își externalizează profitul, tot au sute de mii de salariați.
Așadar, lucrurile se echilibrează cumva, dar țin și de lobby. Dacă a mers lobby-ul la politicienii români, multinaționalele au dus-o bine: și cu redevențele reduse, și cu taxele mici, și cu externalizarea profitului an de an. Tot politicienii au făcut-o și pe asta. În alte state, redevențele pentru exploatarea resurselor de către companii private sunt mult mai mari. La noi, lobby-ul a avut ca efect taxarea redusă și bani puțini pentru bugetul de stat.
Apoi, am avut între 1990 și 2000 marile tunuri bancare. Bănci întregi au fost jefuite cu girul statului sau cu lipsa de acțiune a statului ori a justiției. Băncile au fost devalizate, după care au dispărut și datoriile s-au șters. Nu a mai recuperat nimeni nimic. Unde s-a lărgit gaura? Tot la bugetul de stat.
Apoi, ani în șir, salarii plătite degeaba pentru zeci și sute de mii de funcționari selectați și promovați pe pile politice sau de altă natură. Nimeni nu a verificat performanța în administrație și pentru ce au fost achitate, zeci de ani, lefuri și bonusuri consistente. Adevărul este că, în România, statul a fost cel mai ușor jefuit. Țara și-a pus singură poalele în cap și s-a lăsat siluită, pe rând, de toți politicienii care au venit la guvernare.
Nu a anchetat nimeni violul generalizat asupra țării și jafurile de sute de miliarde de dolari și euro. Nu mai avem aproape nimic. Nu mai suntem proprietari pe aproape nimic. Am mers din criză economică în criză economică, din devalizare în devalizare și din jaf în jaf. Când a fost să ne revenim, chipurile, FMI sau Banca Mondială ne-au pus să mai vindem câte ceva. Și încă mai sunt chestii de vândut. Parcă o să vedem și restul la mezat, precum o Hidroelectrică, o companie a sării, apa minerală și alte resurse.
Să nu uităm că 90% dintre români sunt proprietari de terenuri și de locuințe. Asta nu e o chestie bună pentru stat, pentru că în alte țări nu există prea mulți proprietari și oamenii sunt mai ușor de controlat.
Toate oalele au fost sparte de politicieni, iar acum toată lumea trebuie să fie solidară. Dezmățul de sute de miliarde de euro s-a produs în sectorul public și acum trebuie să achite nota de plată toată lumea, nu doar cei responsabili. Acesta este un cinism cras din partea politicienilor.
Dar poate că ei acum dau ultimele tunuri, fiind conștienți că sunt ultimii ani de activitate în politică. Partidele din opoziție așteaptă trecerea timpului și știu că, dacă actuala guvernare va da chix, atunci AUR și restul vor ajunge la peste 60% în 3 ani. Iar starea de frustrare se simte de acum. Sunt oameni care deja nu acceptă solidaritatea care li se propune și care nu mai vor să audă de politicienii din actuala guvernare. Atenție mare, că lucrurile vor fi din ce în ce mai greu de gestionat. Politicienii nu iau în calcul efectele sociale majore. Să explodeze mămăliga românească mult mai devreme decât anticipează actuala guvernare. Și de data aceasta nu va mai avea legătură nici cu Putin, nici cu rușii, nici cu programul Apă, Hrană, Energie sau cu vreun suveranist.
