Mai sunt și acum politicieni în PSD care regretă intrarea la guvernare. Chiar dacă la ghilotină este șef un liberal, respectiv Ilie Bolojan, social-democrații știu că, de data aceasta, nu vor putea să scape de supărarea cruntă a oamenilor și, finalmente, de pulverizare din punct de vedere structural, dacă totul se va dovedi un eșec. Și chiar dacă nu va fi un eșec, duritatea măsurilor de austeritate, aproape fără precedent și unele de-a dreptul haotice, va genera o stare de majoră insatisfacție în rândul populației, indiferent de hram, zonă, etnie, pregătire, IQ.
Nu ai cum să pui biciul și jugul și să nu ai o reacție din partea poporului. S-a întâmplat în 1907, în perioada în care grâul mergea la export și țăranii sau iobagii mureau de foame. Cota lor era prea mică și dările mult prea mari. Au ieșit la răscoală cu ce au găsit prin gospodării. Adică uneltele pe care le foloseau pentru a lucra ogoarele.
Foamea, ca foamea, dar nedreptatea este cel mai greu de suportat. De exemplu, eliminarea coasiguratului din sistemul național de sănătate. Asta înseamnă vreo 3,7 milioane de persoane. Fiecare va trebui să achite suma de 2.400 de lei pe an pentru a beneficia de asigurare în sistemul de stat. Nu exista coasigurat care să dețină un venit. Aceasta era și ideea de a beneficia de servicii medicale prin coasigurare. Sunt oameni bolnavi care nu sunt asigurați, oameni care nu lucrează din diferite motive, unele medicale. Sunt părinți infirmi coasigurați care nu lucrează. Ei beneficiau de asigurarea soțului, soției, copilului. Era uman, era drept. O fi fost și cazuri incorecte, însă sunt și foarte mulți oameni săraci care nu vor avea de unde să achite suma de 2.400 de lei, mai ales că urmează și alte tăieri și scumpiri. Este de-a dreptul halucinant să pui o persoană fără venituri aparente să achite o taxă pentru sistemul național de sănătate, bolnav și defect. Este inuman să faci acest lucru, înainte de a reforma sistemul de sănătate și de a nu mai achita lefuri de zeci de mii de lei unor cadre medicale care dorm prin centre de permanență sau prin spitale mici. Este corect? Dacă punem biciul pe unii, să-l punem pe toți, să se facă dreptate. Și parcă dreptul la sănătate era garantat. Cum o putea o soție casnică să achite 2.400 de lei pe an, dacă îngrijește și 3, 4 copii? Ce te faci dacă este și mamă singură, care nu are decât alocațiile copiilor? Pe la țară sunt destule astfel de cazuri, și nu numai.
Guvernul actual vrea să reintroducă taxa de poluare pentru mașinile vechi, în funcție de puterea motorului și an. Băi, guvernanților, oare dacă și-ar fi permis românii săraci, nu și-ar fi cumpărat o TESLA nouă, nepoluantă și pe baterii? Cum vor proceda românii care au o conservă veche de 15–20 de ani? Cum va proceda un student la început de carieră? Își va cumpăra o mașină nouă să facă afaceri sau una de o mie, două de euro?
Iar în tot acest timp, politicienii sistează programe precum Rabla. Cât de uman poate să fie acest program de austeritate? Oare câte poveri vor mai putea duce românii? Va urma un tăvălug întreg de taxe și de creșteri de impozite. Cum ar fi la locuință. Impozite mai mari pentru populație. Dar nu ar trebui să se uite și la nivelul salarial din România înainte să pună un bir mai ridicat?
Mai este și CAS-ul la pensii de 3.000 de lei. Un politician scăpătat la guvernare a spus că pensia de 3.000 de lei este una mare. Ok, de acord. Dar dacă sunteți atât de corecți și de logici, atunci pensia, fiind un drept patrimonial, ar trebui să revină urmașilor integral, în cazul în care beneficiarul a decedat. Cel puțin pentru anii de cotizare. A muncit 40 de ani, a ieșit la pensie la 65 și a murit la 66, atunci pensiile pentru 39 de ani ar trebui să revină moștenitorilor, nu să fie furate de stat. Asta ar fi drept.
Apoi, cât de drepte sunt pensiile speciale, neplătite în baza contributivității? S-a uitat cineva de la Guvern la ele? E drept să meriți o pensie de 8.000 de lei pe contributivitate, dar să încasezi 30.000 de lei? E drept?
Valul austerității nu va pulveriza doar orice decență a nivelului de trai din România, dar și partidele aflate acum la guvernare. Poate cu excepția UDMR, care va dăinui în baza electoratului fidel. Restul partidelor vor fi atât de pulverizate în urma aventurii guvernamentale de acum, încât PNȚCD va putea fi considerat partid mare, deși nu prea mai există. Este corect să pui un Busuioc la CCR și să nu aibă vreo legătură cu domeniul? E drept? Va trece PSD în opoziție sau își va asuma austeritatea până la capăt?
