România este țara care a făcut tot ce a putut pentru a-și pierde în mod accelerat independența energetică, în ciuda faptului că nu este unul dintre marii poluatori ai Uniunii Europene și ai Planetei. Specialiștii spun că atunci când vine vorba de sistemul energetic, nu există speranță. Lucrurile sunt foarte simple și tranșante: ori ai curent electric, ori nu ai. Nu există vreo cale de mijloc sau vreo pastilă efervescentă pe care o pui într-un pahar cu apă și care va produce energie când ai nevoie. Ar fi prea frumos să fie așa. Încă mai avem până când energia electrică va fi accesibilă tuturor și va fi prea ieftină pentru ca cineva să mai fie interesat să obțină profituri din tranzacționarea energiei pe piețele de profil. Încă nu am ajuns în această ipostază. Din contră, suntem într-un moment de cotitură, de tranziție în ceea ce privește energia.
Schimbările climatice au determinat statele să încerce să renunțe la combustibilii fosili și să treacă treptat la energia verde. Este cazul statelor care au semnat Acordul de la Paris. Nu toată lumea este însă convinsă că este necesar să se renunțe la combustibilii folosiți în ceea ce privește producția de energie electrică sau pentru transporturi, de exemplu. Sunt state foarte mari care folosesc în continuare petrolul ca mijloc de dezvoltare, iar impactul acestora la nivel planetar este unul considerabil. Este cazul SUA, al Chinei, Indiei, al statelor din America de Sud și al altor țări cu o pondere majoră în economia globală.
Uniunea Europeană este în fruntea organizațiilor care au accelerat tranziția de la combustibili fosili la energie verde. Nu există însă soluții durabile, iar acest lucru afectează populația din interiorul Uniunii Europene. Tranziția la energia verde presupune costuri enorme. Renunțarea la sursele sigure de producție vine cu o serie de riscuri majore pentru independența energetică și siguranța sistemelor.
Este și cazul țării noastre, care, deși s-a dezindustrializat masiv și a redus capacitățile de producție de energie din combustibili fosili, continuă să accelereze politicile de închidere a mineritului și a producției de energie electrică din combustibili fosili. Astfel, dispar surse de producere a curentului electric fără să fie înlocuite cu altceva. Ori energia în bandă nu poate să fie înlocuită decât cu energie în bandă. Nu poți să acoperi producția de curent electric pe bază de cărbune cu energie produsă de parcurile fotovoltaice sau de centralele eoliene. Motivul este unul extrem de ușor de înțeles de oricine: energia în bandă este disponibilă oricând și este baza sistemului, în timp ce energiile fotovoltaice și eoliene sunt impredictibile.
Depind de starea vremii, de condițiile meteo. Acest lucru ar putea fi corectat cu ajutorul cercetării și tehnologiei care să propună soluții de stocare sau de producere a energiei verzi în bandă. Este cazul hidrocentralelor, dar până și acestea sunt contestate de către organizațiile de mediu care consideră că este afectată flora și fauna. Atunci de unde să luăm energie? Dacă stăm să ne gândim bine: oare cât plastic se consumă pentru a produce miliarde de panouri fotovoltaice la nivel planetar? Oare cât oțel și plastic se consumă pentru a produce elicele fotovoltaice? Cum se realizează reciclarea materialelor care sunt folosite pentru a produce energie fotovoltaică sau eoliană?
România a mers cu capul înainte și legată la ochi când a venit vorba de politicile de mediu. A reușit, în mai puțin de 5 ani, să își piardă independența energetică, iar prețul este unul greu de plătit, și este plătit de regulă de populație, agenții economici și instituții. Nu ai cum să închizi capacități de producție și să ai pretenția că prețul energiei va rămâne la fel și își va permite oricine să achite lunar factura la curent electric. Nu există proces economic care să excludă energia și consumul de energie. Prețul energiei se reflectă în mod direct în prețuri și în nivelul de trai. România nu numai că și-a pierdut independența energetică în ultimii ani, dar arată că nu are soluții pentru a menține un preț rezonabil la energie de la o zi la alta. Iar acest lucru va produce dezastre în economie și în plan social. Din păcate, din punctul de vedere al politicilor energetice naționale, europene și globale, va fi o generație de sacrificiu.
