Într-un județ în care meritocrația pare să fi fost trimisă la reeducare, Inspectoratul Școlar Județean Gorj oferă din nou un exemplu de cum să transformi un concurs cu criterii clare într-un labirint de decizii contradictorii, completări tăcute și tăceri oficiale.
Cristina-Liliana Diaconița, profesor de limba și literatura română la Liceul Tehnologic „General Ioan Culcer” din Târgu Jiu, cu gradul didactic I și funcție de metodist al IȘJ Gorj, o profesoară implicată, cunoscută pentru implementarea unor proiecte educaționale inovative și pentru rezultatele remarcabile obținute împreună cu elevii săi la numeroase concursuri, a participat la concursul privind acordarea gradațiilor de merit, sesiunea 2025. Profesoara însă a îndrăznit să creadă în reguli, dar mai ales că, o instituție publică va respecta propriile punctaje, propriile completări și, culmea!, propriile răspunsuri oficiale. Punctajul obținut înainte de contestații a fost de 129 de puncte, în timp ce pentru aceasta disciplină erau acordate, neoficial însă, 11 gradații de merit. Punctajul în cauză scotea însă profesoara din lista beneficiarilor de gradații de merit. Până la contestații când punctajul urca la 134 și apoi se mai adaugă trei puncte…
Din 134, cu voia dumneavoastră, se face 137 – dar, doar în acte, nu și în decizie
După o contestație și o solicitare de clarificare, IȘJ Gorj îi răspunde profesoarei cu două documente clare: punctajul acordat inițial (134 puncte) este completat ulterior cu 3 puncte în plus, după ce se recunoaște (în scris) implicarea în proiecte educaționale. Rezultatul? 137 de puncte, locul 10 într-un clasament în care se acordă 11 gradații. Matematica e simplă. Sau ar fi, dacă nu ar fi vorba de Inspectoratul Școlar Județean Gorj, unde aritmetica meritelor e mereu interpretabilă, iar locul 10 poate fi invizibil.
Așadar, avem: 137 de puncte recunoscute prin document oficial IȘJ, confirmare a celor 11 gradații prin WhatsApp, nu oficial de către instituție, și totuși, lipsa acordării gradației de merit pentru beneficiara de drept.
Cum aflăm că sunt 11 gradații? Din surse… neoficiale
Deși informațiile privind numărul final al gradațiilor trebuiau comunicate oficial, ele au fost diseminate, în mod surprinzător, printr-o discuție informală pe un grup profesional al cadrelor didactice. Acolo, într-un mesaj intern adresat colegilor, se confirma suplimentarea numărului de gradații la disciplina Limba română.
Altfel spus, în lipsa unei transparențe reale, profesorii sunt nevoiți să își afle soarta de pe grupuri de WhatsApp, în loc să consulte site-ul oficial al instituției care ar trebui să gestioneze cu seriozitate și legalitate astfel de decizii.
Deși așteaptă un răspuns oficial de confirmare, prof. Diaconița este lăsată în tăcere administrativă, într-un dans al deciziilor pe hârtie care nu produc efecte. Se pare că în Gorj, o gradație poate exista simultan și să nu existe – un fel de gradație Schrödinger: validă pe e-mail, nulă în practică.
Dar dacă refuzul ISJ Gorj de a corecta eroarea nu ar fi suficient de absurd, se ridică întrebarea: cum se poate ca o instituție publică să comunice punctaje oficiale, semnate și înregistrate, și apoi să le ignore în aplicare? Cum se poate ca un profesor aflat peste linia punctajului final să nu fie trecut pe lista finală? Cui servește această lipsă de reacție?
Astfel, în ciuda unui dosar solid, recunoscut oficial de IȘJ ca fiind reevaluat pozitiv, profesoara Diaconița nu doar că nu primește gradația, dar nici măcar nu beneficiază de o corectură administrativă, deși legislația e clară: erorile materiale trebuie corectate. Refuzul de a face asta intră sub incidența Codului Penal (art. 297 – abuz în serviciu) și a Legii contenciosului administrativ. Dar poate că în Gorj, legile sunt facultative. Sau, mai grav, poate că unele funcții publice sunt de neatins, indiferent de dovezile aduse în fața lor.
Dramatic este că prof.Cristina-Liliana Diaconița nu a cerut nici favoruri, nici tratament special. A cerut doar aplicarea corectă a propriei metodologii emisă de IȘJ Gorj și de MEC. A făcut-o cu documente, cu calm și cu decență. A primit în schimb exact opusul unei instituții care se dorește a fi exemplu pentru educație: confuzie, lipsă de răspuns și ignorare. Ce învață un profesor din asta? Că a respecta regulile nu e suficient. Că munca sa, oricât de serioasă, poate fi anulată de un clic sau de o decizie care nu mai vine. Că meritul, în IȘJ Gorj, nu este ceea ce demonstrezi, ci ceea ce se decide, poate, în culise.
Cât valorează 3 puncte? Trei ani de procese
În final, cazul poate ajunge în instanță, în atenția presei naționale sau a Ministerului Educației. Întrebarea este: de ce trebuie un profesor să apeleze la justiție ca să-i fie recunoscut un drept evident? Ce mesaj trimite sistemul educațional cadrelor didactice care chiar își fac treaba? Rămâne de văzut dacă Inspectoratul Școlar Județean Gorj, prin nou inspector general, va considera în cele din urmă că transparența și corectitudinea sunt mai importante decât pasarea responsabilității. Până atunci, acest caz devine simbolul unei realități dureroase: în învățământul românesc, trebuie să lupți mai mult pentru recunoașterea muncii tale decât ai muncit efectiv în cei 5 ani de activitate evaluați. Acum, când inspectorul general s-a schimbat, întrebarea este: cine va face dreptate? Va continua noua conducere să ignore aceste discrepanțe sau va alege să restabilească transparența și corectitudinea în procesul de acordare a gradațiilor de merit? De asemenea, este posibil ca, pe lângă demersurile făcute la nivelul Inspectoratului Școlar Județean, să se sesizeze și alte organe competente pentru a verifica legalitatea și corectitudinea acestui caz.
Cum Corpul de Control al ministrului Educației este acum la IȘJ Gorj ar fi interesat de văzut dacă cazul profesoarei Diaconița va intra și el pe agenda de lucru a verificatorilor de la MEC. Sau dacă cei care au greșit IȘJ Gorj își vor asuma și corectă greșeală astăzi.
