România definitivează ce a început în urmă cu 37 de ani: să nu mai rămână cu nimic. Nu sunt împotriva economiei de piață și a privatizării, dar oricine are telefonul legat la internet sau dacă găsește un wi fi gratuit poate să verifice și să compare care este situația în alte țări. Este adevărat că unii conducători se mențin în funcție și își văd de intereselor lor și alte altora prin intermediul unor cozi de topor. Un politician ajunge la putere, având parte și de finanțare din partea unor grupuri de interese. Este de foarte multe ori exponentul unor interese netransparente. Și atunci nu ne miră când vedem că este pusă în operă agenda lichidării ultimelor companii de stat care cât de cât sunt performante.
„Avem o listă de companii care ar putea fi eligibile pentru listare, dar suntem încă în etapa de analiză. Urmează o evaluare de specialitate, discuții în cadrul Guvernului și abia apoi o decizie asumată. Listarea este un instrument extrem de eficient pentru a introduce buna guvernanță și pentru a face transparentizarea cheltuielilor într-o companie de stat”, a declarat vicepremierul Oana Gheorghiu.
Conform documentelor scoase la lumină din Guvern, CEC Bank este considerată principalul candidat pentru o listare inițială, cu o evaluare estimată la aproximativ 5,4 miliarde de lei. Pe lista analizată de Guvern apare și Compania Națională Administrația Porturilor Maritime Constanța, evaluată la aproximativ 1,45 miliarde de lei. Statul ar putea vinde pachete minoritare la Hidroelectrica și Romgaz. Și chiar un pachet de la compania Salrom.
Vicepremierul a anunțat că statul nu va pierde controlul asupra companiilor strategice. „Orice listare se va face sub nivelul de 51%, astfel încât statul să rămână acționar majoritar. În practică, vorbim de pachete minoritare, de 5-10%, dar aceste procente vor fi stabilite în funcție de fiecare companie”, a declarat Gheorghiu.
Cam așa vine vorba despre cozile de topor. În orice caz, povestea cu vânzarea ultimelor companii de stat nu este nouă. A fost mereu pe agenda anumitor partide. La presiuni externe sau ca urmare a unor politici interne inepte. Statul nu este tot timpul cel mai bun administrator pentru că lucrează prin politicieni corupți sau incompetenți. Dacă statul ar selecta cei mai buni manageri pentru companii, nu ar avea cum să nu meargă treaba. Pe cine deranjează compania Hidroelectrica în proprietatea statului? Pe nimeni. Este doar un serviciu oferit celor care i-au susțint pe anumiți politicieni să ajungă la guvernare.
Până recent sau și acum, marile companii din energie, precum OMV, aveau un cuvânt greu de spus în ceea ce privește politicile Ministerului Energiei sau chiar în ceea ce privește stabilirea numelui celui care ocupa vremelnic postul. Totul pentru a conserva interesele marilor companii.
Dacă te apuci să cauți pe internet, vei observa că marile companii europene din energie sunt sub controlul statelor. Unele dintre ele au venit și în România și le cunoaștem foarte bine: Engie, Gaz de France, CEZ, E ON și multe altele. În energie se câștigă foarte mulți bani și este vorba și de cotele de piață. Cum să nu îți dorești câteva acțiuni la Hidroelectrica unde sunt profituri uriașe și energie verde?
„Strategia” României este de a renunța la tot ce a mai rămas, iar statul român să nu mai decidă absolut nimic, în niciun domeniu, ci doar să încaseze taxe și cam atât. Unii îi spun colonie, alții îi spun economie de piață. Nu știu ce este, dar știu că sunt domenii, precum energia, resursele solului, transporturile și altele unde statul are nevoie să dețină controlul. În caz de evenimente majore, să poată să acționeze în interesul cetățenilor. Ține de securitatea națională și chiar de independența ca stat.
