… încă unul. De parcă județul ar avea un stoc inepuizabil de timp de risipit. A trecut iarăși un an în care nu s-a construit nimic, nu s-a deschis nimic, nu s-a schimbat nimic, în afară de ușile fabricilor care se închid una câte una. Fabrica de cablaje de pe platforma Rostramo, singura investiție industrială notabilă din ultimii ani, a intrat în proceduri de lichidare, cu sute de oameni trimiși acasă. Ultimii 15 rămași sunt acolo doar ca să stingă lumina. Iar despre fabrica relocată din Ucraina la Bârsești, anunțată electoral, nici măcar zvonuri nu mai circulă. Dacă acolo muncește cineva, atunci lucrează într-o discreție demnă de serviciile secrete.
În Gorj, investițiile sunt ca extratereștrii: toată lumea a auzit de ele, nimeni nu le-a văzut.
Și totuși, Gorjul figurează în statistici ca fiind în topul județelor cu cea mai mare creștere economică în 2025, cu +3%, conform Comisiei Naționale de Strategie și Prognoză. O performanță care, pe hârtie, ne pune în fruntea țării. Pe hârtie, repet. Pentru că în realitate, dacă întrebi oamenii de pe stradă unde se vede această creștere, îți vor răspunde probabil că în declarațiile de avere ale politicienilor, nu în portofelele lor. În județul în care oamenii mor în ambulanță sau pe holurile Urgenței, în care școlile au reușit performanța de a ne aduce pe penultimul loc la Bacalaureat în 2025, în care investițiile sunt doar promisiuni reciclate, creșterea economică e o glumă amară.
Politicienii locali au avut, în schimb, un an plin. Nu cu proiecte, Doamne ferește, ci cu scandaluri, dosare, reclamații, răzbunări. Și au reușit o ”performanță” remarcabilă: să nu se pună de acord pe absolut nimic. Niciun proiect major pentru județ, nicio strategie comună, nicio direcție. Doar scandaluri, dosare penale, reclamații și vendete personale. În loc de lideri politici cu un cuvânt de spus la București, în politica locală avem tabere. În loc de viziune a liderilor politici, a parlamentarilor, avem orgolii nemărginite. În loc de proiecte, ei livrează delatori și „săgeți” care își negociază libertatea cu denunțuri. E o lume politică în care nimeni nu construiește nimic, iar găștile se sapă între ele. E fascinant cum reușesc acești indivizi să fie atât de ocupați fără să facă absolut nimic pentru județ.
Iar la nivel național, Guvernul Bolojan a decis că românii trebuie să fie salvați prin taxe mai mari și venituri înghețate. Impozitele locale cresc cu până la 70% de la 1 ianuarie, în timp ce premierul anunță reduceri de personal în instituțiile publice și avertizează că „nu ne va fi bine” dacă nu acceptăm aceste măsuri. Cu alte cuvinte, plătiți mai mult, câștigați la fel, eventual rămâneți și fără loc de muncă. O logică economică demnă de manualele de supraviețuire în regimuri absurde. Și, ca să fie tabloul complet, s-a umblat și la bursele elevilor, la banii persoanelor cu dizabilități, la tot ce poate fi tăiat, fără să protesteze cineva suficient de tare.
Dacă asta înseamnă să scoți țara din criză, atunci poate că problema nu e criza, ci cei care pretind că o gestionează.
Gorjul nu a pierdut doar un an. A pierdut direcția, încrederea, ritmul și, mai ales, oamenii care ar fi putut să-l ridice. Lozinca „Nu lăsăm pe nimeni în urmă” sună ca o glumă proastă spusă de cineva care deja a plecat cu trenul și a uitat să ne anunțe. Gorjul a fost lăsat în urmă de mult, a fost abandonat pur și simplu. Nu mă credeți? Ieșiți înspre Ardeal sau înspre Dolj sau înspre Vîlcea și o să-mi dați dreptate. Dar ce contează!? Politicienii își împart funcții, își plantează sinecuriștii semianalfabeți în posturi bine furajate și își consolidează puterea și influența.
Unde suntem noi în toată povestea asta? Ne pregătim pentru încă un an pierdut. Sau, cine știe, poate pentru prima dată să nu-l mai pierdem…
