Curiozități

Peștii care înoată cu burta în sus, ciudățenia din bazinul Congo

Peștii sunt mari înotători, iar această abilitate nu vine din practică, ci datorită anatomiei acestor creaturi. Peștii au un corp subțire, care îi ajută să străpungă apa, și mai multe înotătoare care îi ajută să se deplaseze, să se întoarcă, să rămână în poziție verticală, să se oprească și așa mai departe.

În plus, majoritatea peștilor au un sac de aer, numit vezică înotătoare, care le permite să își controleze flotabilitatea și orientarea fără să fie nevoiți să înoate continuu și, astfel, să consume energie.

Atunci când vor să rămână pe linia de plutire, peștii înghit aer și își umflă vezica, iar când vor să se scufunde, o dezumflă. Din cauză că vezica înotătoare este situată în zona abdomenului, sub centrul lor de greutate, peștii sunt predispuși la rostogolire și încearcă să anuleze acest efect cu ajutorul înotătoarelor.

Atunci când mor, peștii își pierd capacitatea de a-și menține echilibrul și se întorc cu abdomenul în sus. Un pește care înoată pe o parte sau plutește cu burta în sus este fie rănit, fie mort, dar pentru câțiva pești remarcabili, înotul cu burta în sus este ceva la ordinea zilei.

Este vorba despre câteva specii de somn din genul Synodontis, originare din bazinul fluviului Congo, care înoată în mod natural cu burta în sus. Comportamentul lor neobișnuit îi fascinează pe milenii.

Somni înotând în această poziție au fost gravați pe pereții unor morminte egiptene datând de acum 4.000 de ani. De altfel, pandantivele reprezentând somni înotând cu burta în sus erau un talisman popular în Egiptul Antic, oamenii crezând că simbolul îi proteja de înec.

Astăzi, acești pești se găsesc în special în acvarii, unde pot trăi până la 15 ani și pot crește, în funcție de specie, până la 20 de centimetri lungime.

Dar de ce înoată aceste creaturi cu burta în sus? Potrivit unei teorii, această poziție neobișnuită îi ajută să se hrănească mai eficient. Dat fiind că se hrănesc adesea în partea inferioară a crengilor și buștenilor scufundați, înotul cu capul în jos le facilitează accesul la aceste zone.

În plus, le este mai ușor să prindă prada, cum ar fi larvele de insecte care plutesc pe apă. De asemenea, înotul cu burta în sus le permite să „inspire” mai ușor stratul subțire de apă bogată în oxigen de la suprafață.

Această abilitate este esențială pentru supraviețuire atunci când apa devine săracă în oxigen, fenomen denumit hipoxie, care apare în mod natural în unele fluvii, mai ales în condiții de luminozitate scăzută și de vegetație densă.

„Aceste specii de somn au o întreagă suită de adaptări care fac viața la suprafață mai sustenabilă”, a declarat Lauren Chapman, profesor de biologie la Universitatea McGill, care studiază de peste două decenii modul în care peștii răspund la hipoxie în sistemele fluviale africane.

În cadrul unui experiment, Chapman a comparat modul în care aceste specii de somn se comportă în medii cu niveluri scăzute de oxigen, comparativ cu peștii care înoată cu burta în jos.

Cercetătoarea a descoperit că peștii care înoată cu burta în sus respiră mai ușor la suprafață, în timp ce peștii care înoată cu burta în jos trebuie să depună mai mult efort pentru același beneficiu.

Cu toate acestea, cercetătoarea nu poate spune cu certitudine dacă înotul cu burta în sus a apărut ca răspuns la hipoxie sau dacă a fost influențat de alți factori.

Pe lângă comportamentul lor de respirație și de hrănire, peștii din specia Synodontis nigriventris, care trăiesc în bazinul fluviului Congo, au burta mai închisă la culoare și spatele mai deschis, astfel că sunt mai greu de reperat în apa întunecată. Această colorație este remarcabilă deoarece majoritatea peștilor au partea superioară mai închisă la culoare și abdomenul mai deschis.

Speciile de somn care înoată cu burta în sus pot înota și în poziție „normală”, în special atunci când se hrănesc pe fundul apei.

   
Sursă
https://incredibilia.ro/

Citește și:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *