Pe 6 martie, liderii de sindicat din Gorj au convocat o serie de discuții între parlamentarii județului și reprezentanții Complexului Energetic Oltenia. Scopul declarat al întâlnirii a fost unul nobil: viitorul angajaților CEO, într-o perioadă de incertitudine și restructurări iminente. Un moment așteptat de toată lumea, în care se spera că măcar o parte din lacunele acestui proces de restructurare vor fi clarificate.
Dar, paradoxal, în toată această discuție, s-a uitat să se adreseze adevărata întrebare: cine sunt cei responsabili pentru acest plan de restructurare? Liderii de sindicat și parlamentarii, deși au avut toată atenția necesară și probabil au avut intenții bune, au omis să invite la masa discuțiilor pe cei care au generat acest plan: Daniel Burlan, Virgil Popescu, și Lăcrimioara, fosta directoare la CEO, care au luat deciziile critice ce au dus la criza actuală a complexului energetic.
Aceștia sunt cei care, în urma unor evaluări, au decis reducerea personalului, restructurarea activităților și, în mod evident, au stabilit direcțiile în care CEO va trebui să se orienteze. Dar în loc să se deschidă un dialog constructiv cu acești actori principali, discuțiile s-au concentrat pe “moștenitorii” măsurilor lor. Parlamentarii au fost chemați să adreseze o problemă fără a putea interveni direct în ceea ce înseamnă planul operațional concret care a dus la aceste măsuri drastice.
Este adevărat că parlamentarii au un rol important în susținerea angajaților și în modificarea legislației pentru a proteja locurile de muncă, dar nu putem să ignorăm faptul că deciziile de restructurare au fost luate de o echipă care a avut toate instrumentele necesare pentru a implementa aceste schimbări. Este ca și cum am vorbi despre o problemă gravă de sănătate, dar am uita să discutăm cu medicul care a diagnosticat pacientul.
Marea întrebare care se pune este: de ce nu i-au chemat pe acești decidenți la masa discuțiilor? De ce, în loc să ne concentrăm asupra celor care au condus CEO spre această situație, ne pierdem în discuții cu cei care au preluat efectele deciziilor și vor trebui să implementeze soluții pentru o problemă deja existentă? Ar fi fost extrem de important ca aceștia să vină să explice alegerea lor de a continua o politică de restrângere a personalului și cum au ajuns la concluzia că această soluție este cea mai bună pentru complexul energetic și angajații săi.
Liderii de sindicat, în dorința de a salva măcar ce mai poate fi salvat pentru angajați, ar fi trebuit să ceară explicații clare de la cei care au pus bazele acestui plan, pentru a înțelege cu adevărat cum putem evita asemenea situații pe viitor. De asemenea, ar fi fost esențial să ne întrebăm: ce au gândit cei care au impus aceste măsuri atunci când au făcut aceste planuri și sindicaliștii să spună public, adică să recunoască faptul că au știut cap coadă ce se va întâmpla? Nu este suficient să te plângi de moștenirea unor decizii anterioare, ci este necesar să le înțelegi motivațiile pentru a putea să le corectezi.
În mod evident, la finalul acestei întâlniri, nu am obținut niciun răspuns concret care să adreseze adevărata problemă: restructurarea CEO a fost făcută în interesul angajaților sau doar pentru a salva un sistem economic falimentar?
În concluzie, sindicatele au convocat pe parlamentari și au deschis o discuție esențială pentru viitorul angajaților, dar au uitat să convoace și pe cei care au generat situația actuală. A vorbi despre schimbare fără a întreba pe cei care au luat deciziile este ca și cum am încerca să rezolvăm o problemă fără să înțelegem cu adevărat cauza ei. Rămâne de văzut ce soluții vor veni, dar pentru asta ar trebui să avem, mai întâi, răspunsurile corecte.
P.S. Ionelia Priescu ne-a zis că problema stă în mâna PSD, Ion Iordache a mers cu oamenii pe jos, Claudiu Manta a zis că Virgil Popescu e vinovat, dar totuși: care este vina ”determinaților” în această ecuație?
