Am asistat, jenat, în ultimele zile, la câteva episoade de o penibilitate supremă, care s-au desfășurat, în toată splendoarea lor, în spațiul public.
Locul 1. O tânără angajată la un post local de televiziune l-a avut invitat, pe 1 Decembrie, probabil în prima sa emisiune (eu, recunosc, n-o mai văzusem până atunci) pe profesorul și istoricul Gheorghe Gorun. Duduia a început așa: ”Bună ziua! Astăzi, invitatul meu este Gheorghe Gorun. L-am întrebat, înainte de emisiune, cum să-l prezint și mi-a zis, simplu: Gheorghe Gorun. Domnule Gheorghe Gorun, astăzi este Ziua Națională a României. Ce ne puteți spune despre această zi?”. Am fost șocat și rușinat, în același timp. Maricica asta n-a avut curiozitatea să caute pe Google cine este invitatul său, habar nu avea pe cine are alături și nici șefii ei nu i-au spus. Dacă reputatul profesor îi spunea să i se adreseze cu ”Gigi”, ignoranta ar fi făcut-o. Ca Gingirica asta sunt mulți, ignoranți, analfabeți, care și-au găsit un job la tv. Am mai scris-o, dar repet: dacă sunt trezit la 3 dimineața să fac o emisiune cu Iohannis, pot să-i adresez cinci întrebări, până mă spăl pe față. Când aveam emisiuni în care erau invitați frații Gorun, îmi închideam telefonul și mă pregăteam toată ziua, de teamă să nu mă fac de rușine. Domnule profesor, vă cer eu iertare, în numele breslei și vă asigur cu nu suntem toți la fel!
Locul 2. Ca să nu intre în depresie propagandiștii anti-Romanescu din pesedeu, după invazia celor 300 de metamorfozați, s-a făcut chermeză cu lăutari. S-au împreunat ”pesediștii” lu` domnu` Romanescu cu vechii pesediști, ăia de capră și sfadă, puși cu botu` pe labe, între timp, precum pechinejii când intră la veterinar. De departe, la frăția șprițului s-au făcut remarcați degustătorii de calibru Stamatoiu și Pungan, primul și maestru emerit al horei de mână, care ar da, fără să clipească, trandafirii partidului pe un buchet aromat de roze demisec. Cei doi paharnici, prin puterile bahice cu care au fost hărăziți, au fost liantul și sufletul petrecerii. Bașca domnu` Romanescu care a jucat cu doamna subprefect, șefa sa pe linie politică. A fost ceva frumos, din ce ne-au arătat amfitrionii pe feizbuc. Fericire maxima, ce să mai. Numai Mișu a scăpat (de poze!), că altfel simbioza era perfectă. Aaa, și n-am remarcat nicio pesedistă la ”deux pieces” de Rodna. Totuși, triștii ăștia habar n-au că nicio legătură nu poate fi trainică și fotosinteza nu se poate produce fără un ”ameniaito” și fără ”dansu` pinguinului”.
Acum, cu venirile tot mai multor primari în PSD trebuie un alt chef, să se obișnuiască oamenii să joace după cine le cântă de aici înainte. De data asta, muzica va fi una cultă, gen ”motoare, motoare”, ceva din vasta opera a lui Romeo Fantastic, masaj pentru sinapse, ce să mai.
Locul 3. În altă ordine de idei, dar în același ton, Si bemol major, Iordache a dat tonul racolărilor, iar acum zice că e o strategie că-i pleacă primarii, că, de fapt, i-a lăsat ca să le ia banii pesediștilor. Pe același principiu ca al lui Weber, care a aspus că le-a permis celor care au ciocănit la ușa PNL să joace în senariu, da` n-a știut că peizanii ăia își vor băga capu-n poză.
Eu cred că și Iordache ar vrea să organizeze un chef cu filiala, adică să scoată obsecvioșii de la muzeu și să-i mute într-un restaurant. La câți au mai rămas, ar fi încăput cu toții chiar într-o debara selectă a unui local de fitze și sigur, sigur, ar mai rămâne loc ca să facă Bolboșu` o sârbă. Remarc doar un lucru: lui Iordache i s-a cam calcifiat entuziasmul sau a rămas fără baterie la Iphone, că nu-l mai văd așa des pă tiktok. Sau e dezamăgit din cauză că-l părăsesc primarii? Nu știe el cum e cu încrederea în specia asta numită primari. Exemplul concludent e în istoria recentă, când au plecat spre București să-l susțină pe Călinoiu, au halit o ciorbă de burtă și nește mici la Dedulești și s-au întors acasă. Cam asta a fost susținerea.
În rest, numai de bine! S-a unit Dreapta, asta-i știrea săptămânii! Adică nimeni, cu nimic, cu nimeni!