„Sora mea nu vrea să audă de mine. M-a scos afară din casă”
Gorjul real e cu totul diferit de cel pe care-l știu politicienii. Ei ne promit că vor schimba lucrurile, acelea pe care le știu doar, pe cele pe care le văd de la volanul mașinilor lor de lux. Dincolo de parbriz, dincolo de ecranul tevevizoarelor, viața e altfel.
Valentina Bălă își duce viața din mila oamenilor, în spatele blocurilor de la Lido, pe o bancă, sub o copertină fără pereți, în frig și fără nicio rază de speranță, după ce sora mai mare a scos-o afară din casă. Am găsit-o acolo când tocmai se pregătea de culcare.
”Nu mă primește sora cea mare acasă. Stă singură într-o casă-vilă și nici nu vrea să audă de mine, din șontoroagă și nenorocită nu mă scoate, imi spun consătenii. Sunt din Stejari. Am avut soț, dar m-am despărțit. Nu mă îmbolnăvisem. Eu m-am îmbolnăvit de cinci ani de zile. Am fost bolnavă în Dobrița de plămâni, n-am mers doi ani și jumătate. Un om cu suflet mare m-a dus în Caracal și m-a pus pe picioare. Am lucrat ca factor poștal la Bumbești-Pițic, unde am fost căsătorită opt ani de zile, am lucrat centralistă la mine la Stejari, am lucrat vânzătoare în Piața Mică, la fostul Citex și la fosta fabrică de cărămidă, dar nu am vârsta de pensionare. Și când m-am îmbolnăvit nu eram în câmpul muncii și așa că, pe caz de boală, nu m-a scos nimeni la pensie. Nu mai știu să calculez cât am muncit, și mă trag și din neam de profesori, peste 15 ani cred”, spune Valentina.
„Trăiesc din mila străinilor”
Tocmai ce a ieșit din spital și s-a reîntors la locul său de sub copertină. Are deja probleme cardiace și e operată la un picior. La Casa Iris zice că nu o primesc pentru că nu are domiciliul în Tg-Jiu, așa că de aproape doi ani îi mai dau să mănânce femeile din bloc.
”Sunt cam de vreo trei ani pe drumuri. Mai stau și pe la cunoștințe și le mulțumesc. Acum abia am venit de la Motru de la spital. Mi-a venit rău și m-au dus la Motru. N-am Covid! Am clișeul de la plămâni. Cu două preinfarcturi, picior operat, fostă bolnavă de plămâni doi ani și jumătate în Dobrița, nu m-a scos nimeni la pensie. Mâncai un covrig pe ziua de azi. Nu a venit nimeni să mă întrebe nimic aici. Și iarna trecută tot aici am stat. La Casa Iris nu mă primesc pentru că nu am domiciliul pe Tg-Jiu. M-a dus poliția de câteva ori, numai așa mă primesc. Trăiesc din mila străinilor. Îmi dau și mie să mănânc și doamnele de aici din bloc. Găsesc oameni cu suflet mare care îmi mai dau și mie câte o bucată de pâine”, își continuă femeia povestea tristă de viață.
„Nu mai pot de frig…”
Nu cere mult, doar o cămăruță unde să poată dormi seara. În comuna natală, primarul social-democrat Robert Păiuși nici n-a vrut să stea de vorbă cu ea. Pesediștii parcă aveau în doctrină principii privind protecția socială a categoriilor de cetățeni defavorizați, doar că cel de la Stejari nu cunoaște nici doctrina partidului și nu are nici principii, nici pe acelea de om.
”La mine la primărie nu m-a băgat primarul în seamă. Nici nu a ieșit să-l văd. Anul trecut am fost. M-a luat o nepoată și am stat la ea, dar sora mea cea mare i-a zis să mă scoată afară că aduce poliția peste ea. Cu lacrimi în ochi mi-a dat și ea ce a putut, mâncare și bani și am plecat înapoi la Tg-Jiu. O cămăruță dacă aș avea să am unde să stau, aș fi cea mai fericită, că mă descurc să-mi plătesc dările. De foame nu mor pentru că și acum nu iau nimic degeaba, duc gunoiul de la magazine, de la niște doamne prin Piața Mică, așa îmi câștig existența.
Nu mai pot de frig, dar ce să mă fac, asta este. Cât voi mai putea o să rezist, dacă nu, ce o vrea Dumnezeu cu mine!”, afirmă deznădăjduită femeia.
”Am sunat eu la autorități de patru ori și au spus că nu au ce să-i facă pentru că nu are buletin de Tg-Jiu și nu pot s-o ducă la Casa Iris. Nu mi se pare normal. Iarna trecută a fost mai blândă și noi am tot ajutat-o, dar iarna asta se anunță groaznică, eu nu cred că va trece iarna asta, dacă mai stă aici”, ne spune o femeie din bloc.
La acea oră, staff-urile electorale ale partidelor, aflate în campanie, erau deja la căldură și făceau retrospectiva zilei. Cu siguranță nu au întâlnit-o pe Valentina Bălă.
Sâmbătă seara, orele 20,15. Valentina Bălă dormea deja pe banca de sub copertină. Era un pic mai cal decât seara trecută, vreo trei grade, cu plus. După intervenția primarului Marcel Romanescu, directorul Poliției Locale Tg-Jiu, Florin Băluță a trimis doi polițiști care au dus-o pe femeie la Casa Iris.
Cel puțin pentru o perioadă, femeia va avea un adăpost cu căldură și apă caldă. Ăsta-i doar unul din episoadele triste din Gorjul real!
