România și-a ales președintele, după o prezență masivă la vot, de peste 64%. Nimeni nu se aștepta la o asemenea întoarcere de rezultat, mai ales că George Simion era dat victorios cu 60% – 70%. Candidatul AUR a făcut însă greșeli în lanț, care nu au luat deloc în calcul varianta unei mobilizări record a populației cu drept de vot. Toți experții, specialiștii și analiștii au spus că singura variantă pentru Nicușor Dan era să mobilizeze electoratul și la urne să fie un plus de 10% – 15% față de prezența înregistrată în turul I.
Nu cred că au fost foarte mulți care au crezut că se poate întâmpla acest lucru, până să apară erorile, uneori inexplicabile, ale candidatului AUR. Și, pe varianta teoriei conspirației, unii au spus că nu și-a prea dorit să câștige, că a făcut intenționat anumite gesturi și gafe. Este greu de crezut o astfel de teorie, mai ales că era la un pas să câștige cea mai importantă funcție în stat. Ori, când ajungi în finală și faci greșeli evidente pentru toată lumea, rezultatul începe să devină previzibil. Și chiar a devenit, cu 48 de ore înainte de scrutin și mai ales cu 24 de ore. Și chiar cei de la AUR și-au dat seama că pot pierde cursa de la Cotroceni. Unii au spus, încă înainte de prânzul zilei de 18 mai, că socotelile erau încheiate în favoarea lui Nicușor Dan, sesizând trendul unei participări numeroase. Acesta era indiciul unei mobilizări poate în favoarea candidatului independent. Această teorie s-a confirmat, însă. Nicușor Dan a câștigat în țară, inclusiv în anumite zone dominate în trecut de PSD.
Care au fost însă greșelile pe care le-a comis candidatul AUR? Pentru că părea destul de greu ca Simion să accepte și să înțeleagă ce s-a întâmplat. Până la urmă, a decis să accepte victoria contracandidatului său. Era imposibil de întors rezultatul, având în vedere diferența de 9% – 10%.
În primul rând, candidatul AUR a fost sigur că va câștiga, și acesta a fost motivul unor decizii inexplicabile. A mers pe ideea din turul I, că va putea să lipsească de la dezbateri și să nu conteze. A contat orice. Seară de seară, candidatul independent a răspuns invitațiilor din partea televiziunilor și a oricui a organizat dezbateri pentru alegerile prezidențiale. Simion a fost prezent la una singură, din care nu a ieșit bine deloc. Probabil acesta a și fost motivul pentru care echipa din spatele candidatului AUR a decis să îl retragă de la dezbateri, și a greșit. A rămas tăcere.
O altă decizie a fost plecarea din țară la alte evenimente politice și a lăsat senzația că nu prea este preocupat de ce se întâmplă în țară, punând în plan secund, cu aroganță, alegerile prezidențiale. Aroganța a fost completată cu agresivitate față de media și față de toți susținătorii lui Nicușor Dan, despre care Simion a spus că nu știe ce va face cu ei individual, nu în grup.
Simion a încercat să stoarcă din Călin Georgescu toată aura posibilă, însă nu a mers decât în primul tur de scrutin. A urmat un șir de gesturi și declarații prin care candidatul AUR s-a torpilat singur. Toate au transmis, subliminal sau direct, mesajul unei Românii despărțite, în care cei care nu erau cu el ar fi urmat să aibă de suferit. Ori mesajul corect ar fi fost al președintelui peste toți românii, al unui președinte care va face pace socială, după atâta dezbinare și ură. De altfel, teama de ce se va întâmpla și frica de anumite decizii controversate au fost resortul care i-a scos din case pe cei care nu au ieșit la turul I. Și au fost foarte mulți tineri care au stat la coadă să voteze și au fost mai ales cei din marile orașe.
O greșeală majoră a lui Simion a fost că a jucat greșit cartea suveranismului și a atacat dur Franța, la ea acasă, crezând că șochează, însă rezultatul a consternat și mai mult alegătorii. Pare că George Simion a fost cel mai bun agent electoral al lui Nicușor Dan. Restul e istorie. Problema este că, de acum încolo, în România este mai multă treabă de făcut ca oricând. Nu mai avem nevoie de un ficus la Cotroceni, ca în mandatele lui Iohannis. Oricât de mare ar fi tentația de a sta pe un jilț de conducător, Nicușor Dan trebuie să iasă din vizuină și să umble prin țară și pe afară. Și, înainte de toate, are de rezolvat problemele economice grave cu care se confruntă România, având alături un pacient decent și o majoritate sigură. În tot acest timp, unele partide, precum PSD sau PNL, încă se mai gândesc dacă mai este nevoie să se reformeze, poate chiar să își schimbe denumirea, cum este cazul social-democraților, dacă mai au vreun plan cu viața politică. Dar fiecare partid moare pe limba lui. Nu ar fi primul partid care dispare în urma unor convulsii politice.
