Toată lumea trăiește cu senzația unui teatru ieftin, că măsurile de austeritate sunt pentru fraieri, iar cei șmecheri vor scăpa și de data aceasta, cu tot felul de concesii. La capitolul „fraieri” s-a vorbit despre poporul român, în mare parte. La capitolul „șmecheri” s-a vorbit despre magistrați, apoi despre multinaționale, apoi despre Programul „Anghel Saligny” și alte instrumente de tocat bani, uneori fără noimă. Iar unele primării toacă în continuare bani pe „zilele comunei”, „zilele orașului”, pe festivalul berii, pe achiziții de mașini de măturat sau pe festivaluri de „frecăt mentă” ori „frecăt ridiche” și altele. Problema este destul de gravă, pentru că, dacă se stopează intempestiv finanțările, o să fie jale mare și în sectorul privat. Constructorul nu este interesat de ce construiește statul – sală de sport, bazin de înot sau chiar izolarea termică a gardului de la cimitir – ci de faptul că trebuie să își primească banii pentru lucrările efectuate. Uneori, firmele achită din buzunar ceea ce ar trebui să încaseze de la instituțiile de stat și plătesc și TVA-ul, și salariile din bugetul propriu, urmând ca ulterior să vină plățile de la stat pentru lucrările prestate în baza contractelor câștigate prin licitație publică. Fie că este vorba de gaze pe o stradă unde nu mai locuiește nimeni sau de canalizare într-un sat unde, din 120 de case, mai sunt locuite doar 10.
Nimeni nu spune că nu este necesară o reformă a instituțiilor publice, a companiilor de stat și a administrației centrale și locale în general, dar acum se insistă mai mult pe administrația locală. Nu mai spune nimeni nimic despre reorganizarea administrației centrale. Este nevoie să fie elaborate mai întâi regulile după care se va face reforma administrației, iar apoi să fie luate măsurile. Guvernul vrea ca mai întâi să dea zeci de mii de oameni afară și foarte rapid, după care „va mai vedea” ce va face. Însă, ulterior, funcționarii concediați se vor putea adresa instanței împotriva măsurilor luate. Nu toți, dar unii ar putea chiar să câștige reîncadrarea pe post sau, dacă postul nu va mai exista, să câștige salariile neîncasate în perioada concedierii. S-a mai întâmplat. Chiar și la Oradea lui Bolojan, respectiv în Bihor. Este bun și heirupismul în anumite situații, dar nu tot timpul. Este nevoie ca reformele să fie făcute temeinic, nu de mântuială și prin cârpeli.
Toată lumea spune că este nevoie de noi reguli cu privire la stabilirea numărului de funcționari în funcție de populație și de numărul de companii sau alte repere care să reflecte nivelul de dezvoltare locală. Apoi va fi necesară o evaluare a funcționarilor, a salariaților din sectorul bugetar. Cei mai buni să fie păstrați, iar cei mai slabi să plece.
Sigur că Bolojan spune că pacientul e pe masă și că, dacă nu este operat de urgență, va crăpa. Nu este chiar așa. Pacientul poate să moară și pe masa de operație, chiar dacă este operat. Nu este bun heirupismul nici când vine vorba de masa de operație. E nevoie de cele mai bune soluții și de cei mai buni medici pentru a salva un pacient în stare gravă, așa cum spune Bolojan că ar fi România. Dar dacă starea este atât de gravă, de ce nu se începe cu tăierea de urgență a subvențiilor pentru partide? De ce nu se taie pensiile speciale, pentru că lumea deja s-a săturat de această poveste?
Pare cel puțin dubioasă abordarea guvernanților: au luat mai întâi de la plebe, de acolo de unde încasarea este sigură. Și tot de acolo se mai trage, prin creșterea impozitelor și a taxelor. Acum s-a majorat TVA-ul și vor exploda prețurile. Guvernul câștigă atunci când este inflație, pentru că încasările sunt mai mari. La fel, majorarea accizelor se reflectă în prețuri mai mari și, implicit, în inflație. Per total, avem de-a face cu scăderea puterii de cumpărare. Cum economia țării se bazează pe ceea ce vindem și cumpărăm, adică pe consum, nu se știe cât va mai dura până la recesiune. Problema este că zona de producție se află, în mare parte, în sectorul privat. De acolo se încasează și majoritatea taxelor. Guvernul face tot ce poate ca mediul de afaceri, mic și mare, să își dorească să nu mai audă de afaceri. Nu mai luăm în calcul și faptul că o parte a companiilor private lucrează tot cu statul. Guvernul face ce face cu tăierile, însă, dacă va distruge economia și oamenii vor trăi tot mai prost, atunci își va face singur bagajele. Pentru că politicienii au o singură misiune: să jure că vor face totul pentru propășirea neamului.
0 375
