Craniul a fost descoperit în dolmenul El Pendón, un monument funerar megalitic din provincia spaniolă Burgos. Noul studiu a fost publicat în jurnalul Scientific Reports.
Analizele cu radiocarbon au stabilit că dolmenul a fost construit la începutul mileniului al IV-lea î.Hr. Acesta conține o încăpere funerară centrală cu un culoar lung de intrare. Spre sfârșitul mileniului al IV-lea î.Hr., încăperea funerară a devenit un mormânt și osuar colectiv.
Craniul a aparținut unei femei de vârstă înaintată
În jur de 100 de trupuri au fost adăugate aici în următoarele câteva secole. Corpurile au fost dezarticulate, iar rămășițele au fost repoziționate, astfel că rămășițele scheletice au fost amestecate, potrivit History Blog.
În iulie 2018, arheologii au dezgropat un craniu din a doua etapă de uz funerar la dolmenul El Pendón. Craniului îi lipseau câteva bucăți, însă neurocraniul era complet, la fel și osul nazal, osul zigomatic și maxilarul inferior. Craniul a fost găsit așezat pe partea sa dreaptă, orientat spre intrarea în încăperea funerară. Analizele au dezvăluit că acesta a aparținut unei femei, cel mai probabil de vârstă înaintată care își pierduse toți dinții, iar cartilajul tiroid era complet osificat.
Care este cea mai veche tehnică chirurgicală din lume?
Interesant este că scanările cu computerul tomograf au arătat că, de fapt, canalele auditive de la ambele urechi fuseseră lărgite. Marginile erau netede, neavând fracturi sau calozități. Aceste canale au fost lărgite prin intermediul trepanației, cea mai veche tehnică chirurgicală din evidența arheologică. Totodată, șapte tăieturi observate pe urechea stângă dovedesc că a avut loc o intervenție chirurgicală. Având în vedere vechimea craniului, metalul nu a fost implicat în cazul de față. Trepanația și tăieturile au fost făcute cu unelte de piatră.
Suprafețele interioare ale canalelor prezintă dovezi ale schimbărilor osoase deseori observate în cazul mastoiditei, o infecție a osului mastoid chiar în spatele urechii. O infecție la nivelul urechii care nu este tratată se poate răspândi rapid la osul mastoid, iar înainte de apariția antibioticelor mastoidita era o cauza principală de moarte în cazul copiilor care sunt chiar și astăzi mai predispuși la infecțiile urechii. Leziunile observate pe craniu nu prezintă trăsături observate în cazul infecțiilor urechii din copilărie. Așadar, boala a fost mai recentă.
Dovezi ale leziunilor de la mastoidită au mai fost descoperite în cranii antice, însă nu au existat urme ale unei intervenții chirurgicale sau regenerare osoasă. În schimb, craniul din cazul de față prezintă dovezi clare de regenerare și remodelare osoasă.
