„Nu pot sau nu vor?” asta se întreabă, de aproape două luni de zile, părinții lui Mădălin Nisipeanu, de fiecare dată când întrebările lor în fața criminaliștilor rămân fără răspuns. Cu toate acestea, au făcut nenumărate drumuri la Timișoara, plini de speranță, au făcut propriile căutări și au găsit, permanent, indicii. Telefon, calculator, lucruri personale… La fiecare căutare însă parcă li se mai lua însă ceva, ceva din speranță. Asta pentru că, în final, lor, nu li se spunea nimic. Nimic de care să se agațe și să fie siguri că fiul lor e viu.
Căutări în Bega
Mai mult, ca un făcut, aproape nimeni nu i-a ajutat. Au primit doar răspunsuri seci, priviri goale și șoptite păreri de rău. Când anchetatorii le-au închis ușile în nas au căutat alte soluții, chiar neconvenționale, căutând răspuns la oameni apropiați de Dumnezeu care văd adevărul dincolo de cuvinte. Li s-a dat speranțe că fiul lor este viu, dar ei nu s-au amăgit cu asta. Chiar dacă le-a stat inima în dinți când fiul lor a fost căutat, în van, în Bega, cu scafandrii.
Astfel, pe 28 februarie au depus o plângere penală la Parchetul de pe lângă Judecătoria Timișoara, după ce au întrebat dacă Parchetul Militar este competent să ancheteze cazul lor. Au rămas la parchetul civil unde, de o lună și aproape jumătate, se află ,,în cercetare” dosarul penal nr. 1933. Mai exact, a fost atribuit unei doamne procuror care ,,nu prea știm ce face”, spune Constantin Nisipeanu, tatăl jandarmului din Țicleni.
„Nu știm cum o cheamă pe doamna procuror și nici ce anchetează. Acum cu coronavirusul asta, știu că nu anchetează nimic, dar înainte și după, Dumnezeu știe. I-am cerut să pună întrebări taximetristului care l-a dus pe fiul meu în acea noapte, taximetrist care era cadru militar. Am cerut să-i pună la detectorul de minciuni pe toți care au avut contact cu el în acea seară, chiar și pe colegii lui. Cineva trebuie să știe ceva, este imposibil ca un om să dispară așa, ca prin magie. Nu mi-am pierdut încrederea, deși, de multe ori, am gândit că nu mi se întâmplă mie, și familiei mele, așa ceva. Acum, a apărut și cu coronavisrusul, și au motiv să nu ancheteze. Am luat în calcul și ipoteza că este ținut undeva. Dar am rămas cu întrebările. Ceva concret nu ne spune nimeni”, a menționat Constantin Nisipeanu din Țicleni care a primit doar indiciul că telefonul fiului său nu a mai fost activ de la ora 1.50.
Din păcate, lipsurile din anchetă penală indică nepăsare și neprofesionalism, iar motivul ,,coronavirus” este doar o bătaie de joc la adresa familiei din Gorj a jandarmului dispărut în condiții misterioase, în februarie, la Timișoara.
