Misiune dificilă pentru alegătorul din România. Aproape că suntem ca la târgul de păsări. Ce alegem? Cu cine votăm? Cred că nu e zi în care cineva să nu mă întrebe cu cine să voteze. Cum să procedeze? Cine ar fi mai bun pentru postul de președinte al României? Ar fi mai multe sugestii de răspuns, dar cel mai relevant este următorul, și asta este partea pozitivă a democrației. Votăm, în aparență, cu cine vrem sau chiar avem posibilitatea de a nu vota. Cred că este o diferență semnificativă între regimurile democratice și cele nedemocratice. Iar schimbarea puterii prin votul cetățenilor este un lucru specific regimurilor democratice.
Să sperăm că și România este considerată o țară democratică, deși nu prea a apărut ca atare în toate lucrările de știință politică sau poate că nu era o țară relevantă din punctul de vedere al tradițiilor și culturii politice. Dar Bulgaria este luată în calcul, de exemplu. Contează să fii relevant ca stat, ca popor. Și nu ai cum să ieși în evidență dacă nu faci ceva, orice, pozitiv sau negativ. De regulă, statele ar trebui să fie implicate în fapte bune și nu în războaie. Sigur că vorbim și de războaiele de eliberare, de independență.
Este multă relativitate când vine vorba de alegeri. Votezi un candidat și abia peste 4 sau 5 ani îți dai seama ce ai ales. Sigur că un candidat are un CV, o notorietate. Dar nu orice a fost bun ca primar sau ca om de afaceri, sau ca profesor sau om de știință poate să dea chix într-o funcție publică. Dar există o salvare pentru toți cei care nu au experiență în conducerea statului: bunul-simț. Acesta îi poate salva și îi poate transforma în buni conducători. Poate chiar în lideri remarcabili sau relevanți. Pentru că, dacă nu ești relevant, nu exiști în relația cu ceilalți. Și ești relevant dacă faci ceva anume, mai mult sau mai puțin special.
Din păcate, nu tot ce e relevant e și inclus în loteria alegerilor prezidențiale pe care le avem. Loterie din mai multe puncte de vedere. Știm care sunt candidații. Nu este nimic senzațional, în aparență și în realitate. Așteptările erau, pe vremuri, mari de la președinte. Între timp s-au mai diminuat. Se pare că lumea nu mai are așteptări prea mari de la șeful statului. Poate că și acest lucru înseamnă ceva. Fie că oamenii și-au pierdut speranța, fie că au acumulat cultură politică. Cred că prima parte e cea adevărată, având în vedere că, la alegerile anulate, ar fi ieșit, cert, președinte Călin Georgescu, văzut ca un „Mesia” de unii dintre alegători.
Acum lucrurile s-au mai temperat. Nu se mai speră la prea multe lucruri. Indiferent cât de manipulați sau nu sunt, cetățenii știu că este greu de condus căruța, având în vedere situația economică, socială, politică, precum și contextul internațional. E greu să crezi că un singur om va putea să redreseze șandramaua. Un președinte viabil ar putea, totuși, să dea o direcție de urmat, ar putea lucra cu Guvernul, cu Parlamentul, cu Justiția, cu poporul. Alegătorii nu ar trebui să mai spere că se va face lumină peste noapte, deși, în natură, lucrurile așa funcționează. Semn că natura planetei e mai deșteaptă decât natura umană.
E, totuși, un fel de loterie la alegerile prezidențiale, premiul pus în joc fiind unul foarte mic. Poate neatractiv, nerelevant, având în vedere oferta. Mulți spun că se putea mult mai bine. Și sigur că România are 11 CV-uri senzaționale în țară și peste hotare. Necazul este că cei 11, poate, nu au notorietate sau nu au legătură cu partidele sau cu serviciile. Dar poate au o mentalitate diferită, care are în centru demnitatea.
Așa că, aproape în mod sigur, în primul tur vom participa la Loteria Națională 2 din 11, cu extragere pe 4 mai. Și nu vor fi premii, ci vom afla cine merge la ultima extragere, de pe 18 mai. Atunci va fi Loteria Națională 1 din 2, cu marele premiu doar pentru câștigător, din păcate. Dacă va fi și pentru publicul alegător sau nealegător, vom vedea abia peste 5 ani. Cert este că nu trebuie să ne facem prea multe iluzii legat de alegerile din mai. În cazul României, este nevoie de mai multe capete luminate. Un beculeț nu ne mai poate scoate din șanțul cu noroi în care ne aflăm.
