Politica românească este un izvor nesecat de spectacol grotesc, așa că nimic din ce se întâmplă la centru sau în plan local nu mă mai surprinde. Sunt copleșit zilnic de avalanșa de aberații ale politicienilor, în format video mai ales, pe toate rețelele de socializare, dar de departe, Radu Miruță, ministrul Economiei, alias ”Miruță-Lavalieră”, îi bate pe toți. Cu lavaliera cusută la rever și discursul populist la purtător, acesta anunță tot felul de descoperiri epocale în companiile din subordine, cum a înlocuit funcționari incompetenți cu unii competenți, cum i-a deferit pe alții DNA-ului, ce să mai, un Vlad Țepeș în varianta modernă.
Însă unul dintre cele mai grețoase episoade descrise de Miruță în postările sale este cel al vizitei oficiale în Arabia Saudită.
Miruță se laudă că a promovat o Hotărâre de Guvern pentru exploatarea grafitului, resursă strategică pentru industria bateriilor. Numai că ironia amară, subliniată de Victor Ponta, într-o emisiune la Gândul, este că România are o singură mină de grafit, în Gorj, despre care știam și noi, evident, și tocmai Miruță i-ar fi ridicat licența (!). Așadar, ministrul se duce la arabi să vândă ceva ce el însuși ar fi blocat!? Și, ca să fie tabloul complet, costurile vizitei au fost suportate de gazde. Transport, cazare, masă – totul pe banii celor interesați direct de resursele României. Aoleu! Nasol! Sau cum ar spune jurnalistul Patrick de Hillerin, tot în Gândul: „Miruță-Lavalieră, arogantul ăla gonflat de la Economie, s-a dus în Arabia Saudită pe banii unor posibili investitori în exploatarea grafitului din România. Da, mă, da. Saudiții i-au plătit unui ministru al României transportul, casa și masa ca să discute business cu el, de parcă Miruță ar fi stăpân pe resursele Românei și le-ar putea vinde cui vrea el, când vrea el. Dincolo de faptul că eu cred că resursele trebuie exploatate de către statul român, mai ales cele strategice, nu de către firme private, este absolut strigător la cer ca un ministru să se deplaseze la discuții de afaceri care ating resurse strategice și politici de stat pe banii celor direct interesați.
Dacă vreo firmă saudită va câștiga vreo licitație legată de exploatarea grafitului, va fi direct mită”.
Dar Miruță nu s-a oprit aici. Într-un elan de creativitate economică, a mai promis și exporturi de oi și vaci către Arabia Saudită. Ponta l-a ironizat și pe chestiunea asta: ”Cum face domnul Miruță, ia el oile și le duce în Arabia Saudită? La cine, că nu există comerț fără o firmă care să importe și una care să exporte?”. Crescătorii români urlă de ani de zile că nu au sprijin, că sunt sufocați de taxe și blocați în portul Constanța. Dar ”Miruță-Lavalieră”, cu aerul său de salvator, găsește soluția magică? Dar chiar așa, cum face? Strânge mioarele de la Padeș până la Polovragi, de prin Banat, Hațeg și Sibiu și le trimite cu Pegasus Airlines direct la Riad? Și nici nu a explicat.
Talentosul domn Miruță nu s-a oprit nici aici. Poveștile cu grafitul și oile pălesc în fața ultimei scheme. Miruță a vorbit despre „domeniile schiabile„ și despre cooperarea cu Arabia Saudită în acest domeniu. Știți sunetul ăla când dai shutdown la computer? Recunosc, așa mi s-a întâmplat, după ce am citit asta. Din nou, Ponta a ridiculizat ideea, invocând ”experiența seculară a Arabiei Saudite în domeniul schiabil”. Deci, România, țară cu munți și oarece tradiție în sporturile de iarnă, nu-și caută parteneri pentru domeniile schiabile în Austria, în Elveția, sau în alte țări care au o astfel de infrastructură impecabilă, ci îi pețește pe ”partenerii” din desert? E bine. De aia Rânca e un sătuc de munte, fără apă și canalizare, cu două pârtii de câteva sute de metri, dar cu pretenții de stațiune de interes national(!?).
Dacă acestea sunt acțiuni demne de un ministru care ar trebui să apere resursele strategice și să sprijine economia reală, atunci mergem în direcția bună, dacă nu, asta e, strângem din dinți și din stomac și mai digerăm niște porții generoase de populism grețos.
