Va fi cel mai greu an pentru românul care e obișnuit să îndure. Nu pentru că i se va întâmpla ceva special, ci pentru că va fi pus în situația lipsei de speranță. Greul anului 2026 nu îl vor duce nici judecătorii CCR, nici magistrații, nici medicii, nici economiștii, nici primarii și nici profesorii, ci cei mai săraci dintre români. Sunt 1,4 milioane de români care sunt plătiți cu salariul minim pe economie și care, pe fondul inflației și al facturilor la utilități și servicii tot mai mari, se vor confrunta în acest an și cu o creștere majoră a taxelor și impozitelor locale. Unii spun că avem între 800.000 și un milion de români plătiți cu salariul minim, alții că 30% dintre salariații din România primesc salariul minim. BNS spune însă că 2,2 milioane de români ar primi salariul minim pe economie.
Toți aceștia vor scoate din buzunar, și dublu sau triplu, în anumite situații, pentru proprietățile deținute, mobile sau imobile. Politicienii nu țin cont de faptul că este vorba de oameni cu venituri mici sau chiar de persoane cu dizabilități, care vor avea și mai mult de plătit către bugetul de stat și cele locale, ci a fost scoasă în față marota cu proprietarul care plătește, indiferent de nivelul taxelor. Probabil că politicienii își doresc alegători cât mai săraci și cât mai puțin instruiți pentru a putea să îi controleze cât mai bine la vot. Este cunoscut faptul că România este țara cu cei mai mulți proprietari de locuințe din Uniunea Europeană și chiar din Europa. Peste 90% dintre români sunt proprietarii caselor în care locuiesc. Acest lucru spune multe și despre ce s-a întâmplat, culmea, în perioada regimului comunist, dar și în perioada de 35 de ani de capitalism sau de democrație. Adică, în mod paradoxal, în perioada comunistă, unde statul era marele proprietar, românii au avut posibilitatea de a deveni proprietarii caselor în care locuiau. Acest statut s-a păstrat și în perioada de după 1990 și este clar că nu convine celor care efemer conduc statul.
În mod normal, politicienii pe care îi trimitem la guvernare sau la putere au misiunea de a lucra pentru bunăstarea poporului lor, pentru propășire, și nu pentru prăbușirea cetățenilor care i-au ales și a celor care nu i-au ales. Așa este în democrație. Cel care câștigă alegerile primește puterea, posturile de la stat. Sigur că, după câștigarea alegerilor, întreaga răspundere pică pe umerii partidelor și ai politicienilor pentru a produce politici publice eficiente și care să producă prosperitate. Ar trebui să avem în funcții publice persoane competente, propuse de partidele care câștigă alegeri, și nu doar oportuniști care vor să facă avere sau sunt avizi de putere. Prea puțini oameni de stat în funcții publice, prea puțini care să țină la țară și la poporul lor. Puțini au mintea limpede și sunt tentați de idei fixe și proaste. Pentru că nu aveau cum să majoreze impozitele și alte taxe fără să se uite și la veniturile celor care vor fi afectați. Nu ai cum să pui un sac și mai greu în spatele celor care deja sunt împovărați de traiul de zi cu zi.
Este exemplul unei familii din doi adulți și doi copii minori, prin care orice politician pripășit la putere poate să înțeleagă ce înseamnă traiul în sărăcie în această țară. În România, valoarea coșului minim de consum pentru un trai decent a ajuns la 11.370 lei/lună pentru o familie standard (doi adulți, doi copii) în septembrie 2025, conform calculelor Fundației Friedrich-Ebert-Stiftung și Syndex, în timp ce pentru o persoană singură necesarul este de circa 4.322 lei/lună. Aceste valori reflectă creșterea prețurilor la bunuri și servicii, fiind calculate pe baza indicilor de prețuri de la INS.
Ce te faci dacă, în familia cu doi adulți și doi copii, doar unul dintre adulți lucrează și mai intră lunar în casă și cele două alocații, adică 323 de lei înmulțit cu 2? La cei 2.500 de lei salariul minim se adaugă 646 de lei și rezultă un venit lunar total pentru cei patru de 3.146 de lei. Adică 786 de lei de persoană. De la 786 și până la 4.322 de lei este o diferență uriașă, deci este vorba despre o sărăcie cruntă. Prin urmare, ar fi nevoie de o creștere a veniturilor, nu de o majorare a obligațiilor. Exact invers!
Povestea este una tristă, iar motivul pentru care statul a majorat impozitele și taxele locale este pentru a avea și mai mult de cheltuit. Statul vrea să încaseze și mai mult de la populația sărăcită pentru a putea să majoreze cheltuielile publice. O decizie insidioasă, din ciclul pensiilor speciale, al taxelor mai mari pentru săraci, pentru a avea mai mulți bani cei bogați, al salariilor uriașe de la stat, al pensionărilor la 48 de ani și altele.
Motive suficiente pentru cei care au plecat acum 30, 20, 10 sau 5 ani din țară să spună că nu au greșit când au plecat. Cu ce ne încălzește faptul că politicienii care îi zdrobesc pe românii săraci și pe români în general vor fi pedepsiți la vot? Cu nimic. Anii trec și nu îi mai primește nimeni înapoi. Și ce garanție avem că politicienii care vor prelua covrigul nu vor proceda la fel atunci când vor ajunge, cu tot cu clientelă, la putere!?!
Acum avem trei categorii de plătitori de impozite: cei care vor achita în continuare la început de an, să scape de povară, cei care vor achita în ultima lună din an în semn de protest și cei care nu vor mai avea în agendă plata impozitelor pentru că nu au venituri care să acopere taxele respective.
