În ranița oricărui membru al societății civile se află bastonul unui bugetar. Este visul secret al aproape oricărui protestatar care vrea să critice abuzurile puterii centrale și locale. Sunt puțini cei care au ieșit în stradă în ultimii 36 de ani și nu au visat să ajungă la putere într-o formă sau alta și să se bucure de privilegiile oricărui ales sau numit și îndeosebi ales. Este și cazul lui Nicușor Dan, al lui George Simion. Greu vezi cazui în care de la de funcția de demnitate publică se trece la postura de erou protestatar și reprezentant al societății civile. Poate doar dacă este vorba de vreun iubitor ascuns de animale sau de vreo nedreptate în sistemul sanitar, cu vreo rudă decedată.
Și Nicușor Dan și George Simion s-au născut în același creuzet al protestatarilor și chiar s-au intersectat de câteva ori, dacă nu cumva au avut misiuni comune. Ambii au trecut pârleazul, cum se spunea pe la țară și au ajuns în barca puterii, în funcții publice, în postura celor pe care îi contestau pe vremuri pentru incompetență sau chiar pentru rea-voință sau chiar pentru corupție. George Simion este ales al neamului, dar încă nu a ajuns la putere, însă ocupă o funcție de demnitate publică. Spre deosebire de acesta, Nicușor Dan, are mandate în fruntea Primăriei Capitalei, împotriva căreia a protestat pe vremuri și chiar a organizat o platformă a societății civile și apoi una politică. A pornit de la Uniunea Salvați Bucureștiul și a ajuns la Uniunea Salvați România. Erau tefeliștii sau Tinerii Frumoși și Liberi sau reziștii sau cei care au acuzat incompetența statului, începând de la cazul „Colectiv” și până la diferite cazuri de corupție sistemică din Sănătate, Administrație și altele. Nu cred că în parcusul sinuos, dar constant, eroii societății civile, cu sau fără ghilimele la eroi nu au visat că vor fi în locul celor pe care i-au contestat, blamat, împotriva cărora au organizat proteste sau au îndurat spray cu piper și chiar bastoanele jandarmilor.
Cu siguranță că unii din cei care se aflau la pământ întrezăreau că vor ajunge poate la putere și vor rezolva problemele cronice ale statului. Nici măcar nici visau să se răzbune pe cei trimiși să le aplice câte o corecție. Dar anii au trecut și protestatarii și reziștii de ieri și de azi au ajuns unde au sperat și visat întordeauna. La Putere! Și chiar sus de tot, cum este cazul lui Nicușor Dan, care și el a avut în ranița de protestatar bastonul de cel mai tare bugetar al țării, respectiv președintele. Însă Nicușor Dan arată că nu s-a desprins peste ani de aura de rezist și de membru al societății civile. Arată că a mers în funcțiile publice tot cu reflexul de persoană fizică. Nu a avut educația și exercițiul funcției publice, cultura funcției publice și se comportă tot ca o persoană fizică. S-a văzut în cele peste 100 de zile de mandat. A rămas tot părintele care își duce copiii la școală, deși poate are norocul să ia niște ouă în freză, primarul care pare mai tot timpul în opoziție și șeful de stat care merge la slujba de duminică, în loc să își exercite rolul de șef al forțelor armate și să își îndeplinească îndatoririle de șef de stat și nu să acționeze precum o persoană fizică în concediu. Nicușor Dan se comportă mai rău decât Klaus Iohannis. Are senzația că, dacă cei doi copii pe care îi are sunt în vacanță, și el este tot în vacanță. Și Klaus avea program de vacanță când soția era în vacanța școlară. O purta prin toate destinațiile europene și exotice. Nicușor Dan are avantajul că poate deconta pentru patru persoane, fiind doi adulți și doi copii, cu toate că, în mod normal, nu ar trebui să i se deconteze atâtea privilegii de vacanță pentru tot familionul. Funcția prezidențială nu este pentru vacanțe, ci pentru servirea țării și a intereselor sale.
Problema este nu că Dan nu pricepe, ci pentru că el crede că funcția prezidențială este ca o vacanță perpetuuă și se comportă ca atare.
