Dacă partidele care conduc țara de 35 de ani sunt pe cale de dispariție sau cel puțin în descompunere, după votul de duminică, asta e consecința nereformării pe termen lung și neresetării în profunzime, după eșecul în alegerile din noiembrie. De fiecare dată când PSD a pierdut alegerile prezidențiale, din 2004 încoace, și-a ”decapitat” liderul, a stat în opoziție și a ajuns, din nou, în finala pentru Cotroceni cu un alt lider. Istoria s-a repetat în 2009, 2014, 2019. Anul trecut, social-democrații l-au iertat pe Ciolacu pentru eșecul răsunător, iar peste șase luni struțo-cămila PSD-PNL-UDMR s-a făcut de râs cu Antonescu.
Nimeni nu a avut curajul să se opună nefericitei alianțe și ideii de ”candidat comun”, dar mai ales variantei total neinspirate cu Crin Antonescu. La PSD, după eșecul de duminică, e frăsuială mare: Ciolacu a demisionat din poziția de premier și, cu siguranță, pesediștii îi caută înlocuitor și la partid și stau ”între vagoane”, adică nici cu Nicușor Dan, nici cu George Simion. La PNL e liniște! Liberalii țin de scaunele din Guvern, au premier interimar și și-au declarat susținerea pentru Nicușor Dan, fără să-și asume eșecul. Liberalii joacă la totul sau nimic, dar joacă.
La Gorj, m-a surprins plăcut mesajul lui Adrian Dăianu, președintele PSD Tg-Jiu, care și-a asumat eșecul și a înțeles că ”trebuie să ne uităm mai atent la oameni, să ascultăm mai mult, să înțelegem mai bine ce așteaptă de la noi”. Nu l-am perceput niciodată pe Dăianu ca pe un om politic, ci ca pe solul cu ”năframă-n vârf de băț” al lui Romanescu în PSD. Prin ce a scris pe Facebook, după ce în Tg-Jiu Antonescu a ieșit pe locul 4, Dăianu m-a contrazis și a arătat maturitate politică și mai ales caracter. Și asta în contextul în care Dăianu și cei din PSD Tg-Jiu nu și-au pus doar poză la profilul de pe Facebook cu Antonescu, ci chiar au făcut campanie electorală, zilnic, la pas, prin oraș. Este adevărat, și primarul Marcel Romanescu, la prima sa apariție publică, după votul de duminică, la Eugen Măruță în emisiune, a vorbit despre o analiză a modului cum s-a desfășurat campania electorală. Romanescu este primul care a vorbit despre alegerea/desemnarea candidatului Antonescu și nu s-a ferit să spună că rezultatul nu a fost o surpriză pentru el. Tot despre analiză, dar și despre reformarea partidului a vorbit și Mihai Weber. Au fost aspecte importante menționate de liderii social-democrați, care n-au fluturat clișeul devenit deja enervant cu ”asta a fost dorința poporului”, pentru că poporul sunt și cei 8,5 milioane dintre români care nu au votat și cei 3,8 milioane care nu i-au votat nici pe Nicușor Dan și nici pe George Simion.
Dacă ați urmărit presa locală, cred că ați râs cu sughițuri la platitudinile debitate de deputatul Iordache, președintele PNL Gorj: ”să fie invitați din toate partidele la guvernare, pentru că au primit un vot destul de mare și la parlamentare și cei de la AUR și cei de la POT și ar trebui să facă parte din guvernare (…) dacă înțelegem că în România trebuie stabilitate”. Asta-i reflecția filozofico-politică a gânditorului de la Murgești! Are ceva din delicatețea unui buldozerist. Adică să fie un Guvern de uniune națională și, eventual, s-o pună premier pe Anamaria Gavrilă, lidera POT, cea care se rățoiește la jurnaliști pe holurile Casei Poporului, nu? Păi dacă e așa, atunci ministru la Digitalizare s-o pună pe senatoarea Valentina Aldea, tot de la POT, despre care presa a scris că ar fi făcut videochat, iar la Educație pe colegul acestora, Paul Ciprian Pintea, senatorul cu 8 clase și studii aprofundate la ”academia” matrimonială Academic Singles.
Păi dacă asta-i dorința poporului, atunci e clar: ”Viitor de aur țara noastră are / Și prevăz prin secoli a ei înălțare. / Însă mai-nainte trebuie să știm / Pentru ea cu toții martiri să murim!”