Lumea nu se mai uită peste CV-urile politicienilor. Și acestea ar trebui să fie foarte importante pentru a accede pe o funcție publică sau, și mai important, pe una care presupune calitatea de om de stat. Și studiile oamenilor politici contează, pentru că ar trebui să le ofere competențe în diferite domenii de activitate. Dar, în cele mai multe cazuri, nu este așa. Sigur că avem și politicienii care sunt self made și care au un talent din naștere la ceva sau care vin din mediul de afaceri, unde, nu tot timpul studiile îi ajută pe cei care știu sau care vor să facă bani. Talentul în afaceri și antreprenoriat nu are tot timpul legătură cu știința, dar este cert că informațiile ajută pe oricine face afaceri, indiferent de domeniu.
Poate că și în afaceri contează etica sau calitatea umană. Sunt elemente care pot fi transferate și în politică. Când vine vorba de politică și de politicieni care ocupă funcții publice sau care devin oameni de stat, atunci orice contează, de la studii, la experiență, la CV, la cei 7 ani de acasă, la notele de la purtare și de la limba română sau de la limbile străine. Contează și notele de la geografie sau de la istorie și alte discipline care ar fi trebuit să rămână în structura intelectuală a omului politică. Orice contează, când vine vorba de un politician, care aspiră la o funcție de demnitate publică sau chiar la o funcție aleasă. Deși am văzut tot felul de exemplare care au devenit primari în localitățile natale sau de adopție.
Dar acestea sunt riscurile democrației. Aproape oricine poate să candideze, să aleagă și să fie ales. Sunt niște condiționări, în general pentru situații excepționale: discernământ, decizii ale instanței sau deces. În general, lipsa discernământului anulează dreptul de vot și o candidatură. De asemenea, o decizie definitivă a instanței de judecată poate să suspende dreptul de a alege și de a fi ales. Mai este și varianta cu mortul care este politician sau cu politicianul care este mort. În cazul acesta, cu toată seriozitatea, am auzit de morți care au votat și de morți care au devenit primari. Nu poate băga nimeni mâna în foc, pentru că astfel de situații s-au produs inclusiv în țara noastră.
Așadar, revenind la tema de la început. Este clar că în țara noastră nu putem să vorbim despre politicieni de meserie sau de școli de oameni de stat. Totul intră în sarcina partidelor. Ele selectează și promovează valorile în politică. Sau non valorile. Și acest lucru s-a văzut din plin mai ales la alegerile locale, unde tot felul de specimene au ajung să intre în consiliile locale sau chiar au ajuns să conducă primării. De la excavatoriști, la oameni care nu au trecut de gimnaziu cu studiile sau de la oameni care nu au prea avut treabă cu școala. Sigur că sunt și excepții când, cine e gospodar, este și fără studii. Adică se vede pe la fiecare pe acasă, cum stă treaba. Dar sunt totuși momente în administrație, că este locală sau centrală, când politicianul are nevoie de anumite acumulări care se fac în școală, are nevoie de o pregătire, de un anumit nivel cultural și intelectual. Dacă nu le are, trebuie să aibă însă priceperea de a se înconjura de oameni pregătiți și nu doar de neamuri sau prieteni care nu au tot timpul treabă cu administrația, ci, mai degrabă, au nevoie de un loc de muncă, unde să încaseze lună de lună pe card o leafă. Cu munca, mai puțin, mai ales dacă serviciul a venit ca o recompensă pentru activitatea de la partid sau pentru donațiile pentru partid sau pentru că a obținut postul pentru că este pila cuiva.
Sunt momente în care un om politic devenit primar sau care a devenit funcționar sau om de stat trebuie să ia decizii. Sunt deciziile majore care îi pot decide libertatea sau care pot decide chiar viitorul comunităților sau al instituțiilor pe care le conduce. Aici se face diferența între sereliștii sau lipitorii de afișe intrați în politică să facă bani sau ca să își găsească un loc de muncă fără prea mult stres. Sunt momente în care deciziile luate de acești politicieni nepricepuți pot pune piedici dezvoltării comunităților lor, pentru că sunt incompetenți sau corupți. Prin urmare, partidele trebuie să renunțe la politicienii sereliști care vor să facă bani și să treacă la nivelul următor, să înțeleagă faptul că au o misiune aproape sfântă, de a conduce comunități, de a fi desemnați prin vot să îi reprezinte cât mai bine pe cei mulți.
