Politicianul este o categorie aproape demonizată în țara aceasta, dar și-a săpat singur groapa. Căderea s-a acutizat în ultimii ani și mai ales în ultimele luni, de când nu mai avem guvern. Inițial a fost un soi de îngrijorare cu privire la date, calcule și termene constituționale, după care lumea s-a mai liniștit și a început să nu mai fie preocupată de numărătorile inverse ale televiziunilor centrale și de estimările și prognozele analiștilor. Focul s-a stins încet și abia mai pâlpâie o flacără în cenușă.
Este clar că avem de-a face cu jocuri de putere între partidele aflate la guvernare și chiar și cele din opoziție. Toată lumea este implicată, însă bătălia se poartă acum sub plapumă și mai puțin la vedere. Jocul nu mai este pe tarabă, să îl vadă și publicul, ci calculele politice și negocierile se poartă poate între grupuri de interese, departe de ochii presei.
Mai este și varianta în care ar putea fi vorba de o înțelegere cu privire la România neguvernată. Dacă este vorba de jocuri care nu au ca ultim scop decât tragerea de timp, cu cât trece timpul, cu atât politicienilor le convine. Poate fi și o înțelegere tacită, adică să fie și să nu fie cineva la putere. Oricine va fi la putere se va eroda în timp record. Este greu ca politician să începi să pierzi puncte și mai ales procente în sondaje exact în anul preelectoral și electoral. Și suntem foarte aproape de anul preelectoral 2027. Nici PNL, nici PSD nu prea vor să fie la putere și nici în opoziție, dar nici nu ar renunța nici la putere, nici la opoziție. Ar vrea să fie între ele, deși la nivel declarativ a reieșit altceva.
Acum aproape că nu mai declară nimeni nimic. Poate nici nu va mai observa cineva că România este lăsată neguvernată, fără ca politicienii aleși să își asume guvernarea, oricare ar fi aceștia. Până la urmă, acesta a fost votul. Există vot și, în urma votului, se conturează un parlament și o guvernare. Apoi, ce rost mai au dacă partidele care au intrat în parlament și care au ajuns și la guvernare au intrat într-o „grevă” în ceea ce privește conducerea țării? Iar când nu se lucrează sau când ritmul este redus, cu siguranță că sunt multe categorii care pierd, pe lângă cele care câștigă și din care fac parte și politicienii. Ei ar vrea acum să fie și la putere, și în opoziție, să nu se mai erodeze pentru a nu pierde puterea.
Însă, în tot acest timp, alții au de suferit. În tot acest timp, mesajul politicienilor este tranșant: Nu avem nevoie nici de Educație, nici de Sănătate, cel puțin la cum arată Legea unitară a salarizării, cu lucrurile făcute pe genunchi, pentru a bifa un steguleț pe harta de neînțeles a obiectivelor din PNRR.
Nici PNRR nu este asumat de cineva. Este o pisică aruncată de la unii la alții, însă Planul Național de Redresare și Reziliență este dus mai departe pentru că este asumat la Comisia Europeană. Adică, închidem fără rațiune capacități de producere a energiei electrice fără să punem altele în loc, închidem căminele de bătrâni de la stat, fără să avem ceva sănătos în domeniul protecției sociale și așa mai departe. În tot acest timp, investitorii mai mari și mai mici stau și se uită de pe margine. Cuvântul lor preferat este unul singur: predictibilitatea. Nici lui Nicușor Dan, se pare, că nu îi place predictibilitatea. Până acum se simte bine, înotând în ape tulburi.
