A început restructurarea companiilor din România. Aproape că nu există județ în care anumiți angajatori să nu fi anunțat disponibilizări de personal. Altele nu au anunțat deloc, având în vedere că au personal încadrat pe perioadă determinată, cum este cazul Complexului Energetic Oltenia. De aici vor pleca 1.800 de salariați. Vor mai pleca oameni și de la foarte multe companii private, precum cele din IT, industria auto, industria prelucrătoare și altele. Se estimează că peste 50.000 de români vor rămâne fără loc de muncă în sectorul privat în acest an. La cifra respectivă se adaugă și concedierile din sectorul de stat, respectiv plecările de la primării, consilii județene, prefecturi și altele.
Având în vedere cine este premier al României în momentul de față, cu siguranță că i se aprinde în cap beculețul fericirii când aude că vom avea zeci de mii de disponibilizări în acest an. Ilie Bolojan a identificat încă din perioada copilăriei sale disponibilizările ca fiind echivalente cu eficiența. Este posibil ca anumite companii să fie nevoite să facă disponibilizări pentru a nu se închide și în încercarea de a se redresa. Este o măsură ultimă la care ar trebui să se apeleze. Dar, din păcate, este cea mai la îndemână folosită de toată lumea. Premierul Bolojan are o viziune economică și administrativă specifică primelor forme de organizare umană, adică triburile. Altfel, nu se poate explica lejeritatea cu care trece peste eliminarea din câmpul muncii a zeci de mii de cetățeni. Niciun fel de preocupare pentru ca șomerii să fie reintegrați în câmpul muncii, după pricepere sau după calificare.
Politica aruncării peste bord a unor oameni fără să te mai intereseze soarta lor, este, cel puțin din punct de vedere uman, nocivă. Ce nu a înțeles premierul Bolojan este că toate lucrurile au legătură unele cu altele în societățile umane. Și în cadrul triburilor nu se dădea doar cu măciuca și cadavrele erau aruncate în prăpastie. A apărut totuși cultul morților, îngropăciunea. Fiecare individ era valorizat într-un fel sau altul în timpul vieții sau era respectat după trecerea la cele veșnice. La fel și în societatea modernă ar trebui să existe o preocupare de a așeza omul în centrul guvernării, nu guvernarea în centrul comunităților. Orice politică și guvernare are ca obiectiv prosperitatea, progresul și dezvoltarea oamenilor și nu își face o virtute din aruncarea oamenilor peste bord.
Nu ai cum să vezi cum oamenii rămân fără locuri de muncă, tu ca guvernant, și să nu ai niciun fel de preocupare în domeniul muncii. Este inuman și neproductiv, chiar din punct de vedere economic. Șomerii îți generează cheltuieli și probleme sociale și chiar infracționalitate la un moment dat. Pot pleca din țară și reduce numărul lucrătorilor. Culmea este că România importă nepalezi și indieni pentru că este deficit de forță de muncă. În plus, dacă economia țării este construită pe consum, orice șomer nu va mai cumpăra la fel ca atunci când era salariat. Orice șomer înseamnă mai puțin impozit pe venit încasat de autoritățile locale. Ce soluție găsește România: creșterea vârstei de pensionare? Dar unde să lucreze un bătrân de 70 de ani? Apoi ies la pensie decrețeii. Cine le va susține pensiile, dacă economia se restrânge și apar zeci de mii de șomeri?
Guvernul acutal și cele trecute nu au avut niciun plan de stimulare a pieței muncii pentru a menține și înmulți locurile de muncă. De exemplu: s-a uitat cineva la suprataxarea muncii. Avem o taxare de 47% pe salariu. Totul se duce la stat.
Adică viața și economia e mult mai complexă decât o vede Ilie Bolojan. Nimeni nu înțelege de ce îl bântuie fericirea când vede oameni dați afară. Pentru suferința asta există specialiști.
0 1.078
